Distribuie
O carte despre insuficiența și testarea limitelor, Jurnalul Rândunicii este povestea individului sfârșit, a cărui motivație de a trăi și de a simți în mod autentic este pusă sub semnul întrebării. Un curier cu existența anodină devine ucigaș plătit, sperând că acest lucru ieșit din comun îi poate resuscita simțurile. Dar scenariul lui Urbain este modificat radical de una dintre victimele sale, care-l subjugă printr-un soi de naturalețe a răului și prin spontaneitatea actului de a ucide, cu singurul scop de a-și proteja intimitatea. Obsedat de jurnalul intim al celei pe care o va supranumi Rândunica, Urbain încearcă să nu cedeze dorinței absurde de posesie a șefilor lui, care fac toate eforturile pentru a-și însuși jurnalul pe care el este gata să-l apere cu prețul vieții.
Amélie Nothomb s‑a născut în anul 1967 la Kobe (Japonia). Este fiica unui ambasador belgian şi nepoata omului politic Charles‑Ferdinand Nothomb, descendenta unei ilustre familii bruxeleze care a adus provincia Luxemburg regatului Belgiei. Copilăria şi adolescenţa ei sunt de fapt o lungă călătorie prin lume: îşi petrece primii trei ani de viaţă în Japonia, urmează China (Beijing), SUA (New York), Bangladesh, Birmania, Laos. În anul 1984, îşi începe studiile de filologie la Université Libre de Bruxelles. Adolescentă anorexică, Amélie mărturiseşte că abia la treizeci şi patru de ani a reuşit să se accepte „fizic”, vindecându‑se printr‑o bulimie… a cititului şi a scrisului: de zece ani, în fiecare toamnă un roman, imediat trecut în fruntea listei de bestsellere. Igiena asasinului, prima ei carte, publicată la doar douăzeci şi patru de ani, s‑a vândut în peste 300.000 de exemplare, iar Uimire şi cutremur (distinsă cu Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze) s-a vândut în aproape o jumătate de milion de exemplare. Tradusă peste tot în lume, invitată de mai multe ori la „Bouillon de culture”, celebra emisiune a lui Bernard Pivot, Amélie Nothomb beneficiază de un portret compus din superlative: „fenomen literar şi mediatic”, „talent stupefiant”, „succes fenomenal”.
La Editura Polirom au apărut: Igiena asasinului (2002, 2009), Metafizica tuburilor (2004), Mercur (2004), Antichrista (2004, 2006), Dicţionar Robert de nume proprii (2005), Sabotaj din iubire (2005), Biografia foamei (2006), Cosmetica duşmanului (2006), Catilinarele (2006), Acid sulfuric (2007), Peplum (2007), Jurnalul rândunicii (2007), Atentat (2007), În necunoştinţă de cauză (2008), Combustibilii (2008), Drept de viaţă şi de moarte (2009), O formă de viaţă (2012) şi Să‑ţi ucizi tatăl (2012).
Maimulte despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/jurnalul-randunicii-roman-fht8jkzx/
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
