Alexandr Soljenitin s-a născut în 1918 la Kislodovsk. În 1945, pentru că l-a criticat pe Stalin într-o scrisoare personală, a fost condamnat la opt ani de detenție în lagăre de muncă. În 1962, în contextul destalinizarii, publică – O zi din viața lui Ivan Denisovici, care-l face cunoscut atât în URSS, cât și în Vest.
Scrierile sale circulă în samizdat și sunt traduse în mai multe limbi. În 1970 i se acordă Premiul Nobel pentru literatură, dar, de teamă că nu i se va permite întoarcerea în țară, refuză să participe la ceremonia de la Stockholm.
În anul 1973, apare în Franța (mai întâi în rusă, apoi în traducere) Arhipelagul Gulag, carte care zguduie lumea intelectuală din Occident, iar în URSS îi aduce autorului acuzația de trădare, arestarea și exilarea pe 13 februarie 1974. Trăiește în Germania și Elveția, înainte de a se muta în SUA, iar în 1994 revine în Rusia. Moare în anul 2008.
Scriitorul periculos pentru regimul sovietic și autorul unor reflecții asupra revoluției ca fenomen sunt două ipostaze soljenițiene pe care le relevă paginile de publicistică incluse în prezentul volum: un apel disperat – Să nu trăim în minciună! – finalizat în chiar ziua arestării lui Alexandr Soljenițîn de către autoritățile sovietice (și cu o zi înainte de a fi deportat), care îndeamnă la curaj civic în vremuri profund ostile; și două articole care oferă o cheie de înțelegere a sensului unor mari transformări istorice declanșate odată cu revoluția rusă din februarie 1917.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/revolutie-si-minciuna-jkjqnspq/
Articole similare
Romanul Ultimul bătrân prezintă cazul unui profesor pensionar care, pradă delirului psihic, nu mai este capabil să facă deosebirea dintre realitate şi imaginaţie. La un moment dat, în oraş apar persoane cu un singur ochi. Nu întâmplător acest ochi este situat între sprâncene, sugerând astfel ochiul lui Shiva, cum e numit, produs de glanda pineală, graţie căruia cele nevăzute ajung văzute. Undeva, sub Casa Poporului, domiciliază şeful acestei secte a ciclopilor, cu un destin aparte… Simetric, la suprafaţă, într-o biserică din Centrul vechi al oraşului, un preot îşi propune să întemeieze o
Măștile lui Brejnev este un excelent roman al lui Nicolae Spătaru! Autorul descrie cu mult umor atmosfera grotescă și absurdă, cu vădite accente de fantastic bulgakovian, din perioada care i-a urmat morții lui Brejnev. Tudorel Urian Nicolae Spătaru reușește să surprindă, la modul superlativ, cu un discurs narativ de forță, plin de originalitate, implicit de prospețime tematică… E bine de punctat felul în care romanul său ridică detaliul, amănuntul, lucrul aparent mărunt la nivel de preocupare narativă majoră, având puterea de a schimba destine și situații anodine. Constantin Dram Mai
Aceasta este povestea lui Avdo, meșter făuritor de pietre de mormânt, a cărui existență traversează istoria modernă a Turciei. Călătoria vieții lui se împletește cu a multor personaje ce ilustrează diversitatea religioasă și culturală a Turciei: creștini, musulmani sunniți, alaviți, turci, kurzi, armeni. Istoria lui Avdo începe în orașul Mardin, unde micul orfan cântă pe străzi pentru a-și câștiga existența, și unde este adoptat de un meșter făuritor de pietre de mormânt, care-l învață meserie. Pietrarul-cântăreț va cunoaște dragostea, nefericirea, prietenia adevărată, moartea celor apropiați, traiul sub regim polițienesc, dar

