Distribuie
Alex Mihai Stoenescu, Tratat de istoriografie generală. Vol. 1: Introducere în studiul istoriei, Editura RAO, București, 2013
Lucrarea de faţă analizează mai puţin cronologia generală a lumii sau faptele istorice deosebite, şi mai mult reflecţia marilor gânditori asupra istoriei, motiv pentru care conţine multe citate din aceşti mari precursori. Ea se doreşte a fi o carte despre felul în care s-a scris istoria de-a lungul secolelor şi despre căile prin care continuă să influenţeze viaţa întregii omeniri. Totodată, ea încearcă să integreze diferitele preocupări pentru istorie într-un sistem coerent, care să permită argumentaţia în favoarea caracterului ştiinţific al Istoriei. Pentru aceasta, am încercat mai întâi să definesc principalele noţiuni cu care operează istoria şi rolul istoricului în cadrul mai larg al domeniului specific acestei ştiinţe. în conceptul de dispozitiv istoric – termen folosit de istoriografia occidentală – am inclus istoriografia propriu-zisă, teoria istoriei, filozofia istoriei şi metodologia istoriei, ca instrumente teoretice şi metodologice ale ştiinţei istorie. In sfârşit, nu puteam ignora rolul naraţiunii istorice, atât cu aspectele sale de discurs istoric, cât şi cu ramificaţiile sale spre beletristica istorică şi spre literatură. întreaga analiză urmăreşte evoluţia conceptului de istorie în cursul timpului, astfel încât să poată fi parcurse atât diferitele etape ale abordării fenomenului istoric, cât şi marile şcoli de istoriografie. Alex Mihai Stoenescu
Articole similare
Copilul meu este în ordine? Mănâncă și doarme suficient? Noii prieteni îl influențează în bine? E vreo problemă că stă tot timpul singur în camera lui? E doar o fază trecătoare? Sau o fi ceva serios? Ca părinți, ne facem tot felul de griji pentru copiii noștri – legate de școală, de prieteniile lor, de sănătatea lor fizică, dar și de cea psihică. Atunci când suferă fizic, știm ce avem de făcut, însă când se confruntă cu dificultăți psihice, ne vine mai greu să îi îndrumăm. Autorii cărții de față,
Imaginea lui Carmen Brumă în peisajul mediatic românesc este asociată cu mişcarea şi alimentaţia sănătoasă. Cu greu ar putea cineva să îşi închipuie că autoarea nu a avut dintotdeauna forma fizică exemplară de acum. Publicul poate vedea în premieră în carte o poză cu Carmen Brumă la 86 de kilograme. Trecând prin multe experienţe de a slăbi fără rezultate şi care îi puteau afecta sănătatea, autoarea oferă în această carte soluţiile de succes prin care ea a ajuns la silueta de invidiat pe care o afişează astăzi. Cititorul va afla
Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni:
