Ochii tuaregului continuă, după aproape două decenii, povestea lui Gacel Sayah şi a familiei sale, personajele centrale ale romanului Tuareg (unul dintre marile succese ale lui Vázquez-Figueroa, cu vânzări de peste cinci milioane de exemplare în toată lumea, adaptat pentru marele ecran). Ca în majoritatea cărţilor anterioare ale autorului hispanic, tema centrală este impactul nociv pe care civilizaţia îl are asupra modului de viaţă tradiţional al unor comunităţi ce au ştiut să păstreze o legătură strânsă cu natura.
Pentru milioane de telespectatori din lumea întreagă, raliul Paris-Dakar este unul dintre principalele evenimente sportive ale anului, iar pentru concurenţi, o ocazie de a-şi demonstra calităţile şi a-şi testa limitele. Dar pentru tuaregi, acesta nu reprezintă decât o competiţie absurdă, ce devastează teritoriul pe care îl stăpânesc de veacuri şi ameninţă să distrugă una dintre cele mai vechi populaţii ale lumii orientale. Există oare vreo cale de-a se apăra?
Alberto Vázquez-Figueroa s-a născut în 1936 la Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare. Familia sa a fost deportată în Africa în 1937, din motive politice. A fost instructor de scufundări, apoi a urmat cursuri de jurnalism, devenind, în 1962, corespondent al mai multor ziare de prestigiu, precum Destino şi La Vanguardia (şi, mai târziu, al televiziunii de stat spaniole), în punctele cele mai fierbinţi ale globului. A vizitat peste o sută de ţări şi a fost martor, printre altele, la războaiele şi revoluţiile din Guineea, Ciad, Congo, Republica Dominicană şi Guatemala. A publicat peste patruzeci de romane, multe dintre ele dedicate ţinuturilor şi populaţiilor exotice, dintre care, la Editura Polirom, au apărut: Tuareg (2005), Pământ virgin (2006), Iguana (2007, 2008), Ochii tuaregului (2007, 2022), Bora Bora (2008), Iubire pe o insulă blestemată (2011), Ultimul tuareg (2015). Este şi autorul câtorva piese de teatru. Mai multe dintre romanele sale au fost adaptate pentru marele ecran. Alberto Vázquez-Figueroa este unul dintre cei mai citiţi autori de limbă spaniolă din lume.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/ochii-tuaregului-roman-fnfvt4vp/
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a

