Distribuie
1905 a fost un an miraculos pentru ştiinţă. Albert Einstein publică trei lucrări: una ţinând încă de domeniul fizicii clasice (în care dă o descriere a mişcării browniene), o alta despre efectul fotoelectric (şi care avea să stea la baza dezvoltării ulterioare a mecanicii cuantice) şi, în fine, articolul apărut în „Zeitschrift für Physik”, „Asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare“, actul de naştere al teoriei relativităţii.
Albert Einstein, s-a născut la Ulm, în Germania, la 14 martie 1879. A studiat matematica și fizica la Scoala Politehnica Federală din Zurich între 1896 și 1900. În anii 1902–1908 a lucrat ca expert la Oficiul Federal de Patente din Berna și a publicat lucrări care au atras atenția lumii științifice, printre care – prima lucrare despre teoria specială a relativității în 1905.
În anii 1908–1914 a fost profesor de fizică teoretică la universitățile din Berna, Zurich și Praga. În 1913 este ales membru al Academiei Prusiene de Științe și numit director al Institutului de Fizică al Societății „Împaratul Wilhelm“ din Berlin, funcție pe care o pastrează până în anul 1933. După publicarea teoriei generale a relativității, mai exact în anii primului război mondial și confirmarea uneia dintre predicțiile ei de către expediția astronomică a Societății Regale de Științe din Londra (1919), devine cel mai cunoscut om de știință al vremii sale. O dată cu instaurarea regimului național-socialist, Einstein își dă demisia din Academia Prusiană de științe și părăsește definitiv Germania, stabilindu-se la Princeton, în Statele Unite ale Americii.
În ultima parte a vieții, Einstein este recunoscut nu numai drept cea mai mare autoritate din fizica teoretică, ci și ca un mare umanist care încorporează în mod exemplar prin acțiunea lui socială și culturală, prin luările sale de poziție în problemele vieții publice spiritul libertății, al justiției sociale, respectul pentru demnitatea ființei umane.
Moare la 18 aprilie 1955, la 76 de ani. Scrierile de interes general ale lui Einstein sunt reunite în doua volume: Mein Weltbild (1931) și Out of my Later Years (1950). În anul 1917, Einstein publică prima expunere a teoriei speciale și generale a relativității „pe înțelesul tuturor“.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/teoria-relativitatii-pe-intelesul-tuturor-pbrhwrsb/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
