Distribuie
Textele acestea sunt scrise în tenebrele închisorii. Conștient că, atâta vreme cât regimul Erdogan se va afla la putere, el nu va mai vedea lumea cu ochii unui om liber, Ahmet Altan, unul dintre cei mai cunoscuți romancieri din Turcia, își află libertatea în scris, în citit și în adâncurile memoriei. Această bijuterie scoasă din genunile tiraniei este un adevărat credo ce demonstrează că în carceră se află trupul, dar că adevărata libertate nu-i poate fi confiscată niciodată unui scriitor: imaginația și cuvintele au puterea de a dărâma zidurile cele mai groase.
Neil Gaiman, autor britanic de povestiri și romane science fiction și fantasy, romane ilustrate, BD, teatru radiofonic și film, despre volum avea să susțină: „Sper că oricine știe să citească, indiferent de orientarea sa politică, va pune mâna pe această carte în care Ahmet Altan își înfruntă încarcerarea. Regimurile totalitare speră că, dacă întemnițează scriitorii, îi și amuțesc. Vor da întotdeauna greș”.
Romancierul Ariel Dorfman, imediat după apariția volumului, atât despre autor, cât și despre carte acestuia, ne spune că: „Rețineți numele lui Ahmet Altan! Adăugațil galeriei marețe a celor care au scris din închisoare dea lungul veacurilor – Boethius, Cervantes, Gramsci, Soyinka, Soljenițîn, lăsațivă cuprinși de emoție și de indignare în fața poveștii lui”, iar scriitoarea scoțiană Alison Louise Kennedy susține: „Cartea lui Ahmet Altan este mesajul din sticlă, perla dintr-o sticlă trimisă pe neștiute din mările întunecate ale lui Erdogan. Un testament uluitor, emoționant, cartea lui stă alături de acelea foarte rare – scrise de Frankl, Niemöller, Grossman, Levi, Soljenițîn – care scot adevăruri din cuptoarele unde ard vieți omenești. Citiți-o și veți înțelege de ce oamenii mai scriu și mai citesc”.
Ahmet Altan (1950) este unul dintre cei mai citiți prozatori turci, dar și un jurnalist redutabil. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode și a stilului său direct. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut că ceea ce Imperiul Otoman a făcut populației armene se califică drept genocid.
În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale” puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la închisoare pe viață și de atunci se află în temnița Silivri, din afara Istanbulului. Întreaga corespondență îi este monitorizată și cenzurată.
De la debutul din 1982, Altan a publicat zece romane și șapte volume de eseuri. Nu voi mai vedea lumea niciodată este a opta lui carte de eseuri și reprezintă o premieră în cariera sa de scriitor, dat fiind că apare în toată lumea în traducere, fără ca în Turcia să existe vreo șansă de publicare.
De același autor, la Editura Pandora M se află în curs de apariție romanele care compun Cvartetul Otoman.
Mai multe despre carte AICI.
Articole similare
Volumul Lucian Blaga – profesor și mentor se constituie în prima sa parte dintr-un studiu de istorie literară acordat unui domeniu insuficient elucidat, respectiv activitatea didactică și cea de mentor a universitarului Lucian Blaga, aflate într-un raport de pars pro toto. În Anexele cărții am reprodus, într-o secțiune principală, cele 33 de cursuri de Filosofia culturii, notate de o doamnă apropiată a magistrului, Felicia Ionașiu, înțelegând să ilustrăm modul cum profesorul prezenta studenților lui, într-o formă esențializată și augmentativ clară, idei reprezentative ale sistemului său de cugetare. Este elementul de noutate cu care
Prix Littéraire Le Monde, 2023, Prix Femina, 2023 Goncourt des Lycéens, 2023, Prix Les Inrockuptibles, 2023, Prix Goncourt, alegerea României, 2023, Premio Strega Europeo, 2024. Tristul tigru este încercarea neobosită a lui Neige Sinno de a găsi adevărul, de a se face auzită, de a-și limpezi memoria de o amintire care le-a murdărit pe toate celelalte: abuzul sexual la care a supus-o tatăl ei vitreg în copilărie. La douăzeci și unu de ani ea se hotărăște să nu mai sufere în tăcere și își denunță agresorul. Urmează un proces, tatăl vitreg e condamnat, iar ea
Trebuie să subliniem din capul locului că pictura japoneză (kaiga sau gadō) este una din cele mai vechi exprimări în arta vizuală niponă, manifestată la cel mai înalt grad de rafinament creator, probat încă de la începuturile ei. (…) a creiona profilul real al universului unei lumi a picturii rămâne încercarea temerară a acelui efort, nu lipsit de strădania spre limpezire a gândului, de bucurie a cercetării, atât cât șansa ne oferă prilejul de a izbuti să realizăm ceva coerent. Am conceput alcătuirea cărții noastre pe o structură de model
