Distribuie
În lume există o mulţime de cărţi interesante, dar unele merită să fie citite mai mult decât altele. Nu pentru că așa spun părinţii sau profesorii, nici pentru că sunt mai importante sau pentru că personajele lor te vor însoţi toată viaţa. Sunt cărţi care, odată terminate, te fac să-ţi dorești să citești mai mult. Volumul conceput de Pierdomenico Baccalario, unul dintre cei mai importanţi scriitori contemporani italieni, reprezintă un fel de „busolă literară“ care ne ajută să ne orientăm mai ușor în bogata lume a literaturii pentru copii și să le cultivăm acestora pasiunea pentru lectură. Un instrument deosebit de util pentru părinţi și profesori.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/40-de-carti-de-citit-ca-sa-cresti-mare-mnrhvm26/
Articole similare
Copilul meu este în ordine? Mănâncă și doarme suficient? Noii prieteni îl influențează în bine? E vreo problemă că stă tot timpul singur în camera lui? E doar o fază trecătoare? Sau o fi ceva serios? Ca părinți, ne facem tot felul de griji pentru copiii noștri – legate de școală, de prieteniile lor, de sănătatea lor fizică, dar și de cea psihică. Atunci când suferă fizic, știm ce avem de făcut, însă când se confruntă cu dificultăți psihice, ne vine mai greu să îi îndrumăm. Autorii cărții de față,
Imaginea lui Carmen Brumă în peisajul mediatic românesc este asociată cu mişcarea şi alimentaţia sănătoasă. Cu greu ar putea cineva să îşi închipuie că autoarea nu a avut dintotdeauna forma fizică exemplară de acum. Publicul poate vedea în premieră în carte o poză cu Carmen Brumă la 86 de kilograme. Trecând prin multe experienţe de a slăbi fără rezultate şi care îi puteau afecta sănătatea, autoarea oferă în această carte soluţiile de succes prin care ea a ajuns la silueta de invidiat pe care o afişează astăzi. Cititorul va afla
Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni:
