Distribuie
„Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului sau s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patima, suferința și inteligența, câteva sute de vorbe memorabile. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul care stă la pândă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu și de greu de obținut: că a fi liber înseamnă a gândi totul cu mintea ta. Pentru că în acest caz chiar și eroarea, aparținându-ți, este mai lesne suportabilă. Cu atât mai mult în acest secol, în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întâmpla a fost acela de a fi greșit (sau de a fi devenit victime), participând la erorile altora” ne spune filosoful Gabriel Liiceanu, provocându-ne, astfel, interesul pentru volumului lui Țuțea.
Născut la 6 octombrie 1902 în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot. Urmeazã Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung şi liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj; studiază formele de guvernământ la Universitatea „Humboldt” din Berlin; va deveni, în urma studiilor universitare, doctor în drept administrativ.
Publică articole diverse şi studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în „Cuvântul” condus de Nae Ionescu. Este un apropiat al acestuia, ca şi al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran ş.a. După o perioadă de simpatii de stânga, devine simpatizant al micării legionare, dar nu şi înscris în mişcare, iar în septembrie 1940 ajunge înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar.
Sub regimul comunist face 13 ani de închisoare politică în anii 1948-1953 şi 1956-1964. După eliberarea din puşcărie continuă să fie persecutat de Securitate, care îi confiscă o serie de manuscrise (printre care Tratatul de antropologie creştină, ce i se va restitui după 1989). Trăieşte înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor.
Moare la Bucureşti la 3 decembrie 1991, după ce este „redescoperit” de tinerii generaţiei post-1989 şi se bucură de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/322-de-vorbe-memorabile-ale-lui-petre-tutea-gkyvz4d4/
Articole similare
Bestseller național "O lectură obligatorie pentru aceste vremuri agitate." ― Daniel Goleman, autorul bestsellerului internațional Inteligența emoțională. Oprește-te o clipă. Ești aici în acest moment? Ești concentrat pe cuvintele din fața ta? Sau mintea îți rătăcește aiurea, în trecut sau în viitor, la ceva care te preocupă, la ce ai de făcut sau la telefon? Vestea bună e că nu este nimic în neregulă cu tine – creierul tău nu este defect. Creierul uman a fost construit pentru a fi ușor de distras. Vestea și mai bună este că îți
Maestrul spionajului sovietic în perioada 1939 - 1953, generalul-locotenent Pavel Studoplatov a condus Administrația pentru Misiuni Speciale din NKVD, departamentul care se ocupă de răpiri, asasinate, sabotaje și lupte de gherilă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Printre cele mai imporante misiuni ale lui Sudoplatov s-au numărat asasinarea lui Troțki și aflarea secretelor bombei atomice, cu ajutorul unor savanți renumiți precum Oppenheimer sau Bohr. Șocante sunt și dezvăluirile privind rolul real jucat de soții Rosenberg în spionajul atomic al URSS; motivul pentru care Stalin a inventat Complotul Medicilor și
Noi, cei înecați este un roman al generațiilor de bărbați care se pierd în nemărginirea mării, al familiei care rămâne în urma lor. Plin de aventuri, canibali, vise profetice, pasiuni interzise, lașitate, eroism și iubire, Noi, cei înecați își ocupă locul printre cele mai grandioase epopei ale mării. Urmând povestea orașului portuar Marstal, din Danemarca, ai cărui locuitori au navigat prin lume de la mijlocul secolului al XIX-lea până la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, el amintește de soarta navelor naufragiate și aruncate în aer în timpul războaielor, a locurilor pline de
