Distribuie
„Cum singur spune, Țuțea s-a revărsat în alții. Când apele spiritului sau s-au retras, ele au lăsat în urmă, cristaline, șlefuite de patima, suferința și inteligența, câteva sute de vorbe memorabile. Funcția acestor pagini este simplă: înțelese în dozajul lor corect, uneori cu doza necesară de umor, alteori rămânând de-a dreptul contestabile, ele pot să apere de amăgitori, de proști și uneori de excesul care stă la pândă în fiecare dintre noi. Dar mai presus de orice ele sugerează un lucru nespus de simplu și de greu de obținut: că a fi liber înseamnă a gândi totul cu mintea ta. Pentru că în acest caz chiar și eroarea, aparținându-ți, este mai lesne suportabilă. Cu atât mai mult în acest secol, în care lucrul cel mai teribil care ni s-a putut întâmpla a fost acela de a fi greșit (sau de a fi devenit victime), participând la erorile altora” ne spune filosoful Gabriel Liiceanu, provocându-ne, astfel, interesul pentru volumului lui Țuțea.
Născut la 6 octombrie 1902 în satul Boteni (Muscel) în familia unui preot. Urmeazã Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung şi liceul „Gh. Bariţiu” din Cluj, apoi cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii din Cluj; studiază formele de guvernământ la Universitatea „Humboldt” din Berlin; va deveni, în urma studiilor universitare, doctor în drept administrativ.
Publică articole diverse şi studii de economie şi politică în presa anilor 1930, cu precădere în „Cuvântul” condus de Nae Ionescu. Este un apropiat al acestuia, ca şi al lui Petre Pandrea, Mircea Eliade, Emil Cioran ş.a. După o perioadă de simpatii de stânga, devine simpatizant al micării legionare, dar nu şi înscris în mişcare, iar în septembrie 1940 ajunge înalt funcţionar la Ministerul Economiei Naţionale în guvernul naţional-legionar.
Sub regimul comunist face 13 ani de închisoare politică în anii 1948-1953 şi 1956-1964. După eliberarea din puşcărie continuă să fie persecutat de Securitate, care îi confiscă o serie de manuscrise (printre care Tratatul de antropologie creştină, ce i se va restitui după 1989). Trăieşte înconjurat de tineri din boema bucureşteană a vremii şi publică sporadic, sub pseudonimul Petre Boteanu, în revistele şi almanahurile Uniunii Scriitorilor.
Moare la Bucureşti la 3 decembrie 1991, după ce este „redescoperit” de tinerii generaţiei post-1989 şi se bucură de o scurtă perioadă de notorietate dublată de o intensă mediatizare.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/322-de-vorbe-memorabile-ale-lui-petre-tutea-gkyvz4d4/
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
