Cărluță și primul lui dascăl
Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 26 aprilie 2025Timp citire: 2,3 min

Distribuie

Deși s-a scris mult despre controversatul rege Carol al II-lea, atât studiile de specialitate, cât și cele adresate publicului mai larg se referă de obicei sumar la educația școlară primită de principe. Autorii diverselor lucrări le amintesc pe dădace și guvernante sau pe preceptorii care s-au perindat la palat, dar sunt reținuți în legătură cu dascălii care l-au călăuzit, de la însușirea scrisului și a cititului până în anii de liceu. Cu toate acestea, toți îl prezintă pe copilul Carol ca pe un cititor pasionat, în stare să se cufunde nopți întregi în lectură.

Lucrarea de față nu umple această lacună, dar permite o privire instantanee peste umărul elevului Carol, dezvăluind crâmpeie din programul pedagogic care i s-a aplicat. Prezentăm două caiete ale principelui, păstrate de primul lui dascăl, ardeleanul Ion Cionca (1850–1910), cel care l-a călăuzit timp de zece ani, i-a predat toate materiile claselor elementare și a rămas apoi, în anii de liceu, profesorul lui de limbă română. De la acest dascăl, fiu de țăran român din zona Sibiului, a deprins vlăstarul familiei Hohenzollern nu numai limba română, ci și scrisul și cititul în limba lui paternă, germana.

Cele două caiete au zăcut mai bine de un veac într-un sipet ascuns în vremurile tulburi de urmașii profesorului Cionca. Ele sunt scrise la distanță de șapte ani: primul, legat în copertă albastră cu monograma regală, conține exerciții de caligrafie din primul an școlar (1900–1901), trecând pe parcurs de la creion la tocul cu cerneală. Elevul copiază cu grijă, literă cu literă, maxime și sentințe alese de dascăl ad usum delphini, să-i servească viitorului suveran ca îndreptar etic.

Al doilea – un carnet în format de buzunar – conține un text întocmit la îndemnul aceluiași dascăl, în iulie 1907 (pe când Carol avea treisprezece ani și jumătate), intitulat „Călătoria în Oltenia”, care relatează, în formă de jurnal, o excursie oficială de o săptămână făcută de principii de coroană, Ferdinand și Maria, împreună cu moștenitorul lor, prin Oltenia, cu mici incursiuni în sudul Ardealului. Acest succint jurnal de călătorie, de fapt o temă de casă corectată de dascăl cu cerneală roșie, este redat în facsimile, cu transcriere și note de subsol.

Lucrarea conține și fotografii din copilăria principelui și cu membri ai familiei regale, precum și fotografii neștiute cu Ion Cionca și soția acestuia.

Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/carluta-si-primul-lui-dascal-din-ucenicia-principelui-carol-al-romaniei-rrj2fqvx/

 

Articole similare

  • În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/  

  • După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin

  • Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a