Peter Brown, Geneza antichității târzii
Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 26 aprilie 2025Timp citire: 1,5 min

Distribuie

O incursiune plină de patos în lumea mediteraneeană dintre secolele al II-lea și al IV-lea, privită prin ochii celor Șapte Adormiți din Efes, treziți la viață în chip miraculos ca să fie martorii unor transformări tulburătoare. Grație unei grile de interpretare vizionare, epoca Antichității Târzii capătă coerență și sens. Peter Brown ne explică formele de manifestare a sacrului în societatea epocii, cum a evoluat relația cu supranaturalul de la vrăjitori și visători la sfinți și pustnici și cum au influențat toate acestea schimbarea tiparelor sociale și au dus la crearea unei noi elite spirituale de „prieteni ai lui Dumnezeu“.

PETER BROWN (n. 1935, Dublin), Philip and Beulah Rollins Professor of History, Emeritus, la Princeton University, a fost interesat încă de la începutul carierei sale academice de perioada de tranziție dintre sfârșitul Antichității și Evul Mediu, pe care a abordat-o dintr-o perspectivă inedită, sfidând teoriile despre „decăderea“ și „declinul“ Imperiului Roman și propunând în schimb ideea că schimbările sociale și culturale au avut coerență și au reprezentat de fapt o continuitate și o „creștere“. Studiile și volumele sale despre apariția creștinismului, cultul sfinților, monahism, filozofia păgână și modificarea relațiilor de putere în societatea romană din Antichitatea Târzie au deschis un nou subdomeniu de cercetare și sunt considerate azi esențiale pentru înțelegerea acestei epoci în adevărata ei lumină.

În anul 2008 Peter Brown a fost recompensat cu Premiul Kluge, decernat în cadrul Library of Congress, ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul științelor umaniste.

Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/geneza-antichitatii-tarzii-d3x3d7sy/

 

 

Articole similare

  • Ştiind prea bine că nicio informaţie nu există fără un proiect de comunicare, Dominique Wolton vrea să răstoarne stereotipul dominant, gândindu-le împreună. Altfel spus, încercând o redefinire a statutului comunicării, secolul nostru fiind unul al coabitării. În viziunea sa, a comunica înseamnă a împărtăşi ceea ce avem în comun, dar şi a învăţa gestionarea diferenţelor. Fiindcă, ridicând complexităţi suplimentare, comunicarea înseamnă negociere şi coabitare; aducând, adică, în prim-plan problema relaţiei, recunoscând prezenţa Celuilalt. Valorizând coabitarea, implicit primatul toleranţei, invocând experienţa concretă a alterităţii, Dominique Wolton propune, după ani de cercetări,

  • În adâncul pădurii trăiește o bătrână răutăcioasă, care în fiecare an face tot posibilul să oprească primăvara. Într-o zi, când patrulează printre copaci și tufișuri pentru a preveni înmugurirea copacilor și trezirea animalelor din hibernare, se întâmplă ceva ciudat. Un băiat supărat spune o vrajă și o îndeasă într-un buzunar! Ce ar putea avea în comun o bătrână furioasă și un băiețel supărat? Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/doamna-spanac-wvncfsc3/    

  • Autoarea bestsellerului Acolo unde femeile sunt regi Ambițioasa Olivia, perfecționista Laura și nonconformista Anjali sunt prietene de nedespărțit încă din prima zi la Medicină. Iar legătura lor le-a ajutat să se sprijine reciproc și când presiunea examenelor a fost înlocuită de greutățile și bucuriile maternității și noi joburi solicitante. Cândva au promis să facă orice una pentru alta — inclusiv să uite noaptea despre care n-au vorbit niciodată: o petrecere cu droguri, sex și secrete care le-a obligat să facă o alegere ce le-ar putea distruge. Dar cât de departe ar