Distribuie
Prada, cel de-al doilea roman din celebrul ciclu Familia Rougon-Macquart al scriitorului naturalist Émile Zola, zugrăveşte criza morală, dar şi identitară pe care o traversează Franţa în perioada celui de-al Doilea Imperiu. Aristide Rougon, mărunt funcţionar la primărie, urcă rapid pe scara socială datorită slujbei sale care îi oferă acces la planurile de înfrumuseţare a Parisului întocmite de baronul Haussmann la ordinele lui Napoleon al III-lea. Luându-şi numele de Aristide Saccard, acesta ia parte, fără nici un fel de scrupule, la dezmembrarea oraşului de către speculanţi şi strânge o avere fabuloasă cumpărând pe nimic imobile întregi şi revânzându-le la preţuri piperate primăriei, care intenţionează să le demoleze pentru a construi bulevardele largi de astăzi. Critica necruţătoare a lui Zola la adresa corupţiei din epocă a stârnit un adevărat scandal, autorului recomandându-i-se chiar să întrerupă publicarea romanului în foileton.
Émile Zola, cel mai important exponent al naturalismului francez, s-a născut în anul 1840 la Paris. Pasionat de scris şi de cărţi încă din adolescenţă, după absolvirea liceului a lucrat o vreme la librăria Hachette. Şi-a făcut debutul literar cu un volum de povestiri intitulat Povestiri pentru Ninon (1864), urmat la scurt timp de un roman autobiografic, Mărturisirea lui Claude (1866), şi de alte romane foarte bine primite de public, precum Thérèse Raquin (1867) sau Madeleine Férat (1868).
Între anii 1871 şi 1893 a lucrat la celebrul ciclu de douăzeci de romane Familia Rougon -Macquart – o fascinantă galerie a tuturor mediilor sociale ale epocii sale –, dintre care cele mai reprezentative sunt Gervaise (1877), Nana (1880), La paradisul femeilor (1883), Germinal (1885), Bestia umană (1890) şi Banii (1891).
Prozator, poet, dramaturg, teoretician al naturalismului, dar şi jurnalist de succes, în 1879 s‑a implicat în controversata Afacere Dreyfus, lucru care i‑a adus condamnarea la un an de închisoare şi o amendă de 3.000 de franci.
În anul 1899 a început un nou ciclu de romane, intitulat Cele patru Evanghelii, din care nu a apucat să definitiveze decât trei volume. S‑a stins din viaţă în 1902, din cauza intoxicaţiei cu monoxid de carbon, în apartamentul său din Paris.
Mai multe despre carte – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/prada-nqvvgc32/
Articole similare
În volumul cinci din seria "Cuvintelor duhovnicești", ale Cuviosului Paisie, sunt cuprinse învățăturile Starețului cu privire la patimi și virtuți. Prezentele învățături nu constituie o învățătura sistematică, nici nu se referă pe larg la toate patimile și virtuțile, ci ele au fost adunate din răspunsurile Starețului la întrebările legate de "diagnosticarea" și vindecarea patimilor, precum și de lucrarea virtuții. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cuvinte-duhovnicesti-vol-5-patimi-si-virtuti-vnjggjxs/
După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum. Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin
Măritată peste noapte cu Alfonso d’Este, duce de Ferrara, Modena și Reggio, Lucrezia părăsește Florența natală pentru a trăi la o curte străină ale cărei obiceiuri îi par stranii și unde prezența ei nu este tocmai dorită. Chiar și soțul ei pare o enigmă: este fie un estet înconjurat de artiști, fie un despot în fața căruia tremură și propriile-i rude. În timp ce pozează la nesfârșit pentru un portret menit a-i surprinde frumusețea pentru eternitate, Lucrezia înțelege că în ochii curții ea nu îndeplinește decât rolul de mamă a
