Distribuie
Titlul acestei cărți intenționează să atragă atenția nu asupra aspectelor miraculoase ale pământului/naturii, ci asupra prezenței oamenilor, cu idealurile și umanismele lor, cum au fost resimțite de autor în diverse locuri de pe acest pământ.
Pentru aceasta, am căutat o cale nouă de investigare tematică: nu reportaje propriu‑zise despre locurile din lume văzute, ci transcrierea impresiilor sub forma reportajului‑eseu, cu accent pe partea eseistică. Îmbinând darea de seamă cu relatarea povestirii posibil de a se fi întâmplat, aceste reportaje‑eseuri sunt la limita dintre evidență și imaginar. Am scris o serie de astfel de texte în care este clară situarea lor, iar partea de povestire, individualizată doar pentru demonstrație, este verosimilă, adică putea să se petreacă acolo, în împrejurările date și consemnate drept cadru de desfășurare. Astfel, am înlocuit veridicul cu verosimilul, ceea ce a deschis drum larg imaginației. Dacă faptele s‑au petrecut cu adevărat așa e mai puțin important și primul care nu le are evidența e chiar autorul lor, ne spune chiar autorul – Titu Popescu – stârnindu-ne interesul citirii cărții sale.
Titu Popescu s-a născut la 1 mai 1942, în comuna Ciprian Porumbescu, jud. Suceava. Liceul l-a absolvit la Alba Iulia, în 1960, iar Facultatea de filologie la Cluj, în 1965. Între 1966 și 1987, a făcut parte din mai multe redacții de ziare și reviste, ultima fiind redacția revistei „Transilvania” din Sibiu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 1976 obține doctoratul în estetică, la Universitatea din București. Din anul 1987, se stabilește în Germania, ca azilant politic. A debutat în 1965, în revista „Tribuna”, din Cluj. Din 2011, locuiește în Cluj-Napoca.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/terra-mirabilis-rjkwhf9x/
Articole similare
Premiul Polar Michel Lebrun 2020 O tânără este găsită în apartamentul său din Bruxelles, ucisă cu mai multe lovituri de cuțit. Toate indiciile arată spre Nikola Stancovici, un artist care a fost ultima persoană pe care victima a sunat-o înainte să moară. El apare pe înregistrările camerelor de supraveghere imediat după crimă, poliția îi găsește hainele pătate de sânge și descoperă în atelierul său schițe ale locului faptei. Sub aparențele sale de copil pierdut, Niko este un graffiti artist de geniu, supranumit de presă „Funambulul”, după ce pe străzile capitalei
Trei ani. Douăsprezece luni. O durere fără sfârșit. După ce și-a pierdut sora în urmă cu trei ani, Savannah Litchfield simte că trăiește doar pe jumătate. Acum, la 17 ani - vârsta la care a murit Poppy -, durerea pierderii ei este mai mare ca niciodată. Iar când terapeutul îi sugerează lui Savannah să plece într-o călătorie în jurul lumii organizată pentru a-i ajuta pe adolescenții afectați de pierderea persoanelor dragi, Savannah acceptă, însă fără tragere de inimă, luând cu ea jurnalul pe care i l-a lăsat Poppy înainte să
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
