Distribuie
Încă din prefață, despre volum, autorul relatează: Ca să fiu fericit, trebuie să-mi fac in fiecare zi câte puțin de lucru cu literatura. Fac această afirmație de parcă mi-aș cere scuze, mânat, totodată, de dorința de a lămuri situația în care mă găsesc. Știți cum este cu bolnavii care trebuie să ia zi de zi câte o lingură dintr-o anumită doctorie… Când am aflat, în copilărie, că bolnavii de diabet trebuie să facă în fiecare dintre zilele vieții lor câte o injecție pentru a putea duce o existență normală, la fel ca ceilalți, i-am compătimit nespus; m-am gândit că sunt pe jumătate morți. Dependența de literatură m-a făcut și pe mine să fiu „pe jumătate mort”, dacă trebuie să urmăm această accepțiune a termenului. Cred că și cei care afirmă că aș fi rupt de viață se referă tot la această ipostază de individ „pe jumătate mort”. Putem s-o numim și stare de ființă „pe jumătate fantomatică”. Poate că sunt, într-adevăr, mort și mă străduiesc să aduc la viață trupul neînsuflețit care sălășluiește în mine prin mijlocirea literaturii. La fel ca în cazul leacurilor administrate cu lingurița ori prin injectare, literatura pe care trebuie s-o „ingerez” eu zi de zi presupune anumite particularități si, pe de alta parte, o „doză” apreciabilă, așa cum se întâmplă în cazul dependenților de droguri.
Despre autor și volum specialiștii de la „The Times Literary Supplement” susțin că: „Pamuk a dezvăluit mai mult despre sine decât a intenționat”, iar cei de la „The New York Times” ne spun că: „Orhan Pamuk ia lumea pe care credeam că o cunoaștem și o aduce la viață… El a devenit unul dintre acei scriitori pe care atât Occidentul, cât și Orientul și-i pot numi ai noștri”.
Orhan Pamuk s-a născut în 1952, la Istanbul, şi a crescut într-o familie numeroasă, asemănătoare acelora pe care le descrie în romanele Cartea neagră şi Cevdet Bey şi fiii săi, într-un cartier înstărit din Nişantaş. La 23 de ani, Orhan Pamuk se hotărăşte să devină romancier; trăieşte retras în apartament şi începe să scrie. Cu excepţia unei perioade de trei ani petrecută la New York, a locuit numai la Istanbul. Scrie romane de treizeci de ani şi nu a avut niciodată altă meserie. Cărţile i-au fost traduse în mai mult de cincizeci de limbi, iar unul dintre cele mai apreciate romane ale sale, Mă numesc Roşu, a câştigat în anul 2003 IMPAC Dublin Literary Award. În 2006, Orhan Pamuk primeşte Premiul Nobel pentru Literatură.
Mai multe despre carte – AICI.
Articole similare
Cartea de faţă reprezintă o lectură esenţială pentru a înţelege cum au fost posibile scurgerile de informaţii şi trădările ce au însoţit Serviciul de Securitate britanic MI5 şi Serviciile Secrete MI6 pe parcursul a peste şase decenii. Războiul Rece dintre Occident, Statele Unite şi Uniunea Sovietică este prezentat într-un context istorico-politic ce surprinde în conflictul dintre agenţiile de informaţii concurente (GRU şi KGB, pe de o parte, MI5, FBI şi CIA pe de alta) şi efortul lor constant pentru întâietate în obţinerea secretelor militare. Deja nu mai este un secret
Cine a fost Ecaterina cea Mare? tânără prințesă care s-a căsătorit cu un membru al familiei regale rusești împărăteasă care a transformat Rusia într-una dintre cele mai mari puteri ale Europei Cel mai longeviv lider feminin din istoria Rusiei. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cine-a-fost-ecaterina-cea-mare-txcjbqc7/
O cunoști pe Wissper? Wissper e o fetiță cu totul deosebită. Poate vorbi cu animalele! Când un animal are nevoie de ajutorul ei, Wissper se ivește acolo și pătrunde prin farmec – Șșșt! – în lumea ei tainică a aventurilor. Cineva trebuie să-l scoată pe șoricelul Marcus din încurcătură! Vecina lui, șoricica Cindy, a dispărut de câteva zile fără să lase nici măcar un mesaj de rămas-bun. Oare pe unde se ascunde? Însă Marcus nu are de ce să se îngrijoreze – Wissper și tigroaica Stripes cea descurcăreață îi vor
