Distribuie
Agatha Christie, Moarte pe Nil, Traducere de Mirela Cara, Editura Adevărul, 2011, 320 p.
Agatha Christie (1890-1976), scriitoare britanică al cărei nume real era Agatha Mary Clarissa Miller, este cunoscută pentru marele număr de romane, proză scurtă şi piese de teatru cu intrigă poliţistă. Sub pseudonimul Mary Westmacott, ea a publicat şi romane de dragoste care au avut însă un succes modest. Agatha Christie a intrat în Guinness Book of World Records ca scriitorul cel mai bine vândut al tuturor timpurilor şi al tuturor genurilor, alături de Shakespeare. Singura carte care a depăşit aceste vânzări a fost Biblia. De asemenea, potrivit datelor UNESCO, este cel mai tradus scriitor, cărţile ei apărând în peste 56 de limbi. Răspândirea internaţională a operei ei este întrecută numai de producţiile Disney. Christie a repurtat succes după succes şi cu piesele de teatru pe care le-a scris: Cursa de şoareci, jucată în deschiderea stagiunii Teatrului „Ambassadors” din Londra, la 25 noiembrie 1952, a fost menţinută în program şi în 2009, după cel puţin 23.000 de reprezentaţii. Pentru renumele ei literar, Agatha Christie a primit o seamă de distincţii, între care se detaşează cea de Commander of the Order of the British Empire, în 1956, ridicat la rangul de Dame Commander of the Order of the British Empire, în 1971.
Moarte pe Nil este unul dintre cele mai cunoscute romane ale Agathei Christie. Linnet Doyle, o femeie bogată, de-o frumuseţe ieşită din comun, este ucisă. Hercule Poirot, celebrul detectiv, caută făptaşul şi descoperă că aparenta viaţă ideală ascunde o ţesătură de intrigi. Desăvârşit de scriitoarea britanică Agatha Christie, maestra suspansului, Moarte pe Nil este considerat chiar de către aceasta drept unul dintre cele mai reuşite romane ale sale. De-a lungul anilor, nici criticii, şi nici publicul n-au contrazis-o. Christie propune, în stilul inconfundabil, o intrigă seducătoare, cu răsturnări de situaţie, mult suspans şi un final neaşteptat, ilustrând, în acelaşi timp, dramele şi pasiunile omeneşti. Conflictul dintre aparenţă şi esenţă, dualitatea vieţii, cu bogăţia, dar şi cu întunecimea răutăţilor omeneşti, lupta pentru putere, invidia, minciuna – sunt doar câteva dintre temele atinse de Agatha Christie în Moarte pe Nil. Romanul prezintă un tablou idilic la prima vedere, având-o ca personaj central pe Linnet Doyle, o femeie care are totul: frumuseţe, inteligenţă, bani şi un soţ care o iubeşte. O călătorie exotică îi retează, însă, destinul. Când Linnet Doyle este ucisă, celebrul detectiv Hercule Poirot – un reper de perspicacitate, agilitate şi intuiţie, nu doar un detectiv, ci şi un desăvârşit psiholog –, aflat întâmplător în aceeaşi excursie, descoperă lucruri nebănuite. Investigând crima, lui Poirot i se dezvăluie o lume tristă, înţesată de patimi şi interese, căci mulţi oameni râvneau la averea lui Doyle.
Romanul Moarte pe Nil a fost ecranizat în 1978, în regia lui John Guillermin şi avându-i în distribuţie pe Peter Ustinov şi Bette Davis. Pelicula a fost recompensată cu un Premiu Oscar, dar şi nominalizată la Premiile Globul de Aur şi Bafta.
Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.
Articole similare
De la cenușa celui de-Al Doilea Război Mondial până la căderea Zidului Berlinului, „o istorie extinsă și bogată“ a Germaniei de Est (New Republic). Reputatul istoric Katja Hoyer lasă în urmă obișnuiele caricaturi ale RDG-ului tipice Războiului Rece pentru a ne oferi o nouă viziune caleidoscopică a acestei țări dispărute, scoțând la iveală bogatul peisaj politic, social și cultural de dincolo de opresiune și greutăți. Bazându-se pe o vastă sursă de interviuri și documente inedite, aceasta este istoria definitorie a celeilalte Germanii, cea de dincolo de Zid. În 1990 a
Thrillerul Nordic Noir al anului 2018, câștigător al prestigiosului premiu Petrona pentru cel mai bun roman crime scandinav și nominalizat la CWA International Dagger Award. Katharina Haugen a dispărut în urmă cu douăzeci și patru de ani. În fiecare an, la aniversarea dispariției ei, inspectorul șef William Wisting îi vizitează soțul, pe Martin Haugen, bărbatul pe care nu l-a putut ajuta niciodată. Și recitește dosarele cazului, căutând răspunsul pe care nu l-a putut găsi niciodată. Codul pe care nu l-a putut rezolva niciodată. Până acum. Anul acesta va fi diferit.
Pentru Freud, psihologia femeii reprezenta un „continent întunecat”. Una dintre primele psihanaliste care au contribuit la explorarea acestui domeniu a fost Karen Homey. Ea pune accent asupra elementelor caracteristice feminității, ignorate de predecesorii săi care încercaseră să formuleze o teorie a psihologiei femeii urmând modelul masculin. Astfel vaginul, sarcina și maternitatea redobândesc un rol important în tabloul psihologiei feminine conturat de Karen Horney în lucrările cuprinse în acest volum. Ilustrându-și ideile cu numeroase exemple, autoarea abordează teme importante, cum sunt: conflictele inconștiente ale femeii legate de dorința de a avea
