Distribuie
Pierre Bourdieu, Limbaj şi putere simbolică, Traducere din limba franceză de Bogdan Ghiu, Traducere din limba engleză de Laura Albulescu, Studiu introductiv de John B. Thompson, Editura Art, 2013, 368 p.
Pierre Bourdieu (1930-2002) este considerat unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi sociologi francezi de la Émile Durkheim încoace. Absolvent al Şcolii Normale Superioare din Paris, „agregat” în filosofie, director de studii la École pratique des hautes études (1964), i-a succedat lui Raymond Aron, în 1985, la catedra de la College de France. A fost directorul Centrului de Sociologie Europeană şi al revistei Actes de la recherche en sciences sociales, pe care a înfiinţat-o în 1975. Opera sa, tradusă în zeci de limbi în toată lumea, a exercitat o influenţă considerabilă asupra ştiinţelor sociale contemporane. Dintre cele mai importante lucrări ale sale amintim: La Distinction, Critique sociale du jugement (1979), Le sens pratique (1980), Homo academicus (1984), L’ontologie politique de Martin Heidegger (1988), Langage et pouvoir symbolique (1991), Raisons pratiques (1994), Méditations pascaliennes (1997), La domination masculine (1998).
N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută.
„Problema naivă a puterii cuvintelor e implicată logic în suprimarea iniţială a problemei modurilor de utilizare a limbajului, deci a condiţiilor sociale de utilizare a cuvintelor. În clipa când tratezi limbajul ca pe un obiect autonom, acceptând separaţia radicală pe care o are opera Saussure între lingvistica internă şi lingvistica externă, între ştiinţa limbii şi ştiinţa utilizărilor sociale ale limbii, te condamni la a căuta puterea cuvintelor în cuvinte, adică acolo unde ea nu se află: într-adevăr, forţa ilocutorie a expresiilor (illocutionary force) nu poate fi găsită în cuvintele înseşi, de felul „performativelor”, în care ea este indicată sau, mai exact, reprezentată – în sens dublu. Numai în mod cu totul excepţional – adică în situaţii abstracte şi artificiale de experimentare – schimburile simbolice se reduc la raporturi de pură comunicare, iar conţinutul informativ al mesajului epuizează conţinutul comunicării.
N-ar trebui să uităm niciodată că limba – graţie infinitei capacităţi generative, dar şi originare, în sensul lui Kant, pe care i-o conferă puterea ei de a produce în existenţă producând reprezentarea colectiv recunoscută, şi astfel realizată, a existenţei – este, probabil, suportul prin excelenţă al visului de putere absolută.” (Pierre Bourdieu)
Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.
Articole similare
Când un tânăr traficant de droguri este împușcat în plină zi, în mijlocul cartierului, de un bețiv bătrân și pașnic cunoscut drept Sportcoat, lumea pare să stea în loc. Se țes teorii ale conspirației, se lansează ipoteze fanteziste, iar în tot acest timp improbabilul criminal reușește să pună poliția pe jar, iscă un război între bandele de traficanți, iar acțiunile lui au urmări nebănuite. Un Don Quijote alcoolic din Brooklynul anilor ’60, Sportcoat se numără printre cele mai memorabile personaje ale literaturii americane din ultimii ani. Mai multe despre carte
Unul visează să-și întemeieze o familie. Celălalt a fugit, rupând toate legăturile. Se întâlnesc pe o insulă, în mijlocul Oceanului Indian, și, cu toate că nu-și dezvăluie secretele, se împrietenesc. Când primul decide să se întoarcă în Franța, al doilea îi adresează o rugăminte ciudată: să se ducă la Saint-Malo și să-i trimită vești despre cea pe care a abandonat-o cu șapte ani înainte, fără să lase nicio urmă... Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/ratacitorul-roman-wxt5wqmj/
Al treilea volum din seria Cercul Polar. În toiul sărbătorii de midsommar din Stenträsk, iese la suprafață în mlaștină un cadavru și toată lumea presupune că ar fi soția dispărută a lui Wiking Stromberg. Dar se dovedește că e vorba de un bărbat, iar cauza morții nu este înecul: trupul lui fusese țintuit de fundul mlaștinii cu un țăruș înfipt în inimă, ca și cum ar fi fost vampir. Pentru Wiking, această descoperire înseamnă o călătorie amețitoare în trecutul absolut tulburător al familiei sale. Muntele furtunii — o cronică despre violență și
