Distribuie
Pretutindeni și oricând, viață este o bursă a binelui și răului, a luminii și întunericului, a adevărului și minciunii. România comunistă, cu lagărele ei de la Pitești, Gherla, Periprava sau Aiud, a fost un loc unde infernul a avut regizori exersați în artă de-a face rău. Unii dintre ei au fost sadici, alții doar brutali. Unii au trăit în voluptatea supliciului, alții s-au mulțumit să execute ordine criminale. Au existat însă, în acest spațiu al ororii, și oameni pe care nu i-a putut îndoi nimeni. Oameni care au supraviețuit prin rugăciune, credință și speranța. Oameni care n-au fost dispuși să accepte traficul de conștiințe și nici să-și negocieze demnitatea.
Douăzeci dintre ei au acceptat să vorbească tocmai în anul în care se împlinește o jumătate de secol de la decretul de eliberare în masă a deținuților politici. Interviurile realizate de Anca Ștef, dublate de fotografiile lui Răul Ștef, pun în lumină un snop de trestii gânditoare pe care soarta le-a silit să-și petreacă o perioadă de timp în fiare și printre fiare. Lucrurile pe care le istorisesc acești oameni aici, în Supraviețuitorii. Mărturii din temnițele comuniste ale României, sunt lucruri pe care n-au îndrăznit până acum să le povestească nici măcar propriilor familii. Dacă s-au hotărât totuși să vorbească în acest ultim ceas au făcut-o, firește, ca să nu uităm.
Articole similare
Anselmo a ieșit din careul ofițerilor prin dreptunghiul decupat în perete, pe unde intrase, cu gând să mai urce un etaj, până la cabina lui Globocnik și a lui Rubin. Pruss a încercat să-l convingă să n-o facă, i-a zis de riscuri, de oboseală, de vârstă, i-a spus că cineva o să vină cât de curând cu hamuri și carabiniere, din cele folosite de mecanici când se cățărau în măruntaiele lui Hindenburg, dar n-a fost chip să-l oprească. De fapt, insistențele lui mai mult l-au îndârjit pe Anselmo, care în
Octav Mavru, avocat bine-cunoscut la București, pornește, într-un moment de criză, într-o călătorie în Orient. Cu scopul de a-și (re)găsi fiul, cel de la care primește un pachet misterios, prin intermediul căruia pare că-i cere ajutorul. Nu va fi singur, ci însoțit de Beguma – o clientă de-a lui, care își caută, la rândul ei, fiica mai mare – și de Lia, fiica mai mică a acesteia. O seamă de ghizi îi escortează, dar și protejează pe parcurs. Malalai, „fiica Afghanistanului“, cum ea însăși se autointitulează, proiectează nanoboți anticancer. Și
Ce-ar fi dacă oamenii ar construi un turn de pe Pământ până la Cer și ar pătrunde dincolo de hotarele acestuia? Ce-ar fi dacă legile matematicii, fundamentul realității noastre, s-ar dovedi a fi arbitrare și contradictorii? Sau dacă o știință a numirii lucrurilor ar putea insufla viață materiei neînsuflețite, schimbând pentru totdeauna granițele dintre viu și neviu? Cum ne-ar transforma percepția asupra timpului o limbă extraterestră care ne-ar altera felul în care înțelegem trecutul, prezentul și viitorul? Și ce-ar însemna pentru lume dacă toate credințele creștinismului fundamentalist ar fi literal
