Acasă Wilhelm Genazino, Dacă am fi animale

Wilhelm Genazino, Dacă am fi animale

În acest volum pe cât de bizar, pe atât de amuzant, Wilhelm Genazino, unul dintre cei mai importanți scriitori germani contemporani, face un studiu rafinat al anxietăților specifice perioadei în care trăim.

Vocea naratorului anonim îi aparține unui arhitect divorțat care nu contenește în a construi dileme emoționale și analize revelatoare ale vieții cotidiene. Într-un spațiu cu case vechi locuite de pensionari și de văduve, dintre care nu puține sunt dărăpănate, cu ramele ferestrelor putrezite, sunetul unei alarme stricate pare că nu vrea decât să atragă atenția asupra degradării zonei. Gândurile naratorului descriu cu apăsare și umor lumea în care trăim cu toții, dar la care suntem arareori cu adevărat conectați: un copil care plânge este împins repede cu căruciorul, păsările se înalță agitate, pentru ca după nici trei metri să aterizeze din nou, porumbeii grăsani seamănă cu mătușile moarte de când lumea, un bărbat deschide pubelă după pubelă, fără să găsească nimic.

Eroul lui Genazino întâmpină cu spaimă interacțiunile sociale și se luptă cu constrângerile relației stabile pe care o are cu Maria. Locuiesc împreună mai ales la sfârșit de săptămână, de regulă la el, ca un cuplu rodat de multă vreme, dar este contrariat de senzația de ușurare care îl încearcă atunci când Maria pleacă luni de dimineață. Pe plan profesional, se confruntă cu perspectiva chinuitoare a unui viitor nesigur, în condițiile în care simte că este incapabil să se adapteze la schimbare.

Personajul se află într-o perpetuă căutare a propriei identități, fără să renunțe vreodată la autoironie