Acasă Vladimir Nabokov, Ochiul

Vladimir Nabokov, Ochiul

Criticul literar Roy Johnson, imediat după apariția romanului lui Nabokov, avea să susțină că: „protagonistul din Ochiul pare desprins din paginile lui Gogol sau Dostoievski: un mic-burghez chinuit, care încearcă în zadar să-i impresioneze pe membrii mai bine situați ai cercului de emigranți din care face parte. Cu elementele sale de existențialism pre-sartrian și variațiunile pe tema dublului, acest «mic roman», după cum îl numește Nabokov, este una dintre cele mai mari izbânzi ale epicului de la Benito Cereno a lui Melville sau O coardă prea întinsă a lui Henry James”.

Reprezentanții „The International Fiction Review”, pentru a stârni interesul iubitorilor de literatură, despre cartea lui Vladimir Nabokov, ne relatează că „Relatia dintre conștiință și realitate ocupă un loc central în creația lui Nabokov. Conștiința este ceea ce asigură unicitatea individului și conexiunea lui cu realitatea, dar ea este limitată de moarte sau pierderea memoriei, iar Ochiul explorează în profunzime aceste limite, întrucât Smurov, naratorul, caută cu disperare o soluție de evadare dintr-o realitate în care se simte claustrat. Însă, în loc să-și folosească puterea imaginației pentru a conferi propriei existențe culoare și viață, Smurov creează un univers alternativ, uitând că nu putem păcăli moartea, iar această izolare autoimpusa va face ca realitatea să-i pară cu neputință de îndurat.

Vladimir Vladimirovici Nabokov s-a născut la 23 aprilie 1899 la Sankt-Petersburg, într-o familie cultivată, astfel încât stăpânea impecabil limbile franceză şi engleză încă din copilărie. În anul 1919, Nabokovii sunt nevoiţi să emigreze, iar în 1922 tatăl scriitorului este ucis de un fanatic rus la Berlin. Nabokov a studiat limbile slave şi romanice la Trinity College din Cambridge până în 1922. Apoi a locuit la Berlin (1923-1937) şi Paris (1937-1940), scriind cu fervoare, în rusă, mai multe romane, zeci de povestiri, sute de poeme şi câteva drame.

A tradus în engleză Evgheni Oneghin de Puşkin şi Un erou al timpului nostru de Lermontov. Este autorul mai multor lucrări de critică literară, dintre care studiul despre Gogol (1944) este foarte important pentru înţelegerea artei acestuia.

Din seria rusă a scrierilor lui Nabokov, publicate sub pseudonimul V. Sirin, fac parte romanele Maşenka (1926), Rege, damă, valet (1928), Apărarea Lujin (1930), Glorie (1932), Un hohot în beznă (1932), Disperare (1934), Invitaţie la eşafod (1936), Darul (1937-1938).

După stabilirea în Statele Unite, începe strălucita sa carieră de romancier în limba engleză, publicând – Adevărata viaţă a lui Sebastian Knight (1941), Blazon de bastard (1947), Lolita (1955), Pnin (1957), Foc palid (1962, roman în versuri, cu adnotări), Ada sau ardoarea (1969), Lucruri transparente (1972) şi Priveşte-i pe arlechini! (1974).

În 1967 îi apare volumul autobiografic Vorbeşte, memorie. Pentru activitatea sa literară, Nabokov a fost distins cu National Book Foundation Medal. S-a stins din viaţă la Montreux, în anul 1977.

Mai multe despre carte AICI.