Nicolae Titulescu, „Pledoarii pentru pace”

Lucrarea de față a apărut la Editura Enciclopedică din București, în 1996, în Colecția „Biblioteca de istorie contemporană a României” (coordonator George G. Potra), fiind editată cu sprijinul Ministerului Cercetării – Colegiul Consultativ pentru Cercetare Științifică și Dezvoltare Tehnologică.

Ediția este îngrijită de către George G. Potra („titulescolog”, născut în 1907, Săcuieu, Cluj – mort în 1990, București) și Constantin I. Turcu (autor al celebrei lucrări – Lucian Blaga și fascinația diplomației) cu un Studiu introductiv (80 p.) semnat de către George G. Potra.

Volumul (728 p.) prezintă cele mai importante discursuri ale lui Nicolae Titulescu susținute, atât în țară, cât și în străinătate cu prilejul evenimentelor la care a participat în calitatea sa de om politic, diplomat, jurist, ministru de externe.

Așadar, Titulescu s-a născut la 4 martie 1882 (Craiova) și s-a stins la 17 martie 1941 (Cannes, Franța sau Souvrettes, Elveția, după Petre Pandrea) după o lungă suferință, mistuit de o boală suspectă, cauzată, poate, de eliminarea de pe scena politică.

În anul 1992, rămășițele ilustrului intelectual sunt aduse în țară și înhumate în curtea Sfintei Biserici cu hramul „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului.

Rămân memorabile în conștiința colectivă discursurile: „Inima României” – rostit la mitingul național de la Ploiești, 3 mai 1915; „Societatea Națiunilor și Minoritățile” – conferință susținută în limba franceză la Academia Diplomatică Internațională de la Paris, 15 mai 1929; „Dinamica Păcii” – conferință ținută în limba germană în Reichstag, Berlin, 6 mai 1929; „Progresul ideii de Pace – conferință prezentată în limba engleză la Universitatea din Cambridge, la 19 nov. 1930; „Nu putem să rămânem încremeniți în formele trecutului, dar nici nu am putea, în numele viitorului, să facem un salt în necunoscut” – discurs ținut în limba franceză la ședința de deschidere a celei de-a XII-a sesiuni ordinare a Adunării Societății Națiunilor (din 1921 fiind delegat permanent al țării noastre la Liga Națiunilor, apoi – în 1930 și 1931 – fiind ales de două ori președinte al acestei organizații internaționale), Geneva, 7 septembrie 1931… și multe altele.

Pentru a vă stârni interesul și a afla contextul primului discurs („Inima României”) în cele ce urmează, prezentăm, pe scurt, câteva fragmente din acesta: „Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă! România nu poate fi întreagă fără Ardeal; România nu poate fi mare fără jertfă!… Pentru Ardeal nu-i viață care să nu se stingă cu plăcere, pentru Ardeal nu-i sforțare care să nu se ofere de la sine; pentru Ardeal totul se schimbă, totul se înfrumusețează, până și moartea se schimbă: încetează de a fi hidoasă, devine atrăgătoare! Ardealul nu e numai inima României politice; priviți harta: Ardealul e inima României geografice” (p. 93).