Acasă Sediul central Etape ale însănătoşirii, trezirii şi împlinirii sufletului

Etape ale însănătoşirii, trezirii şi împlinirii sufletului

109
2

Afis C Turcanu

 

“Iubirea este legea vieţii. Iubirea este chiar viaţa. A fi în afara iubirii înseamnă, practic, a fi în afara vieţii. Cine a încetat să mai iubească, acela a şi murit deja.”

 

Întremarea şi chiar trezirea plenară a sufletului a fost o preocupare constantă a oamenilor din toate timpurile. Cristian Ţurcanu va prezenta etapele obiective prin care orice suflet aflat pe calea sa spre desăvârşire le are de parcurs. Indiferent de religia pe care o ai, indiferent de educaţia primită, indiferent de cultura căreia îi aparţii, sufletul tău va trece prin cele şapte etape obiective dacă va evolua până la capăt.

Pe scurt, cele şapte etape ale trezirii şi împlinirii sufletului sunt următoarele:

1. Rezolvarea problemelor

Dezvoltarea sănătoasă şi sigură a sufletului începe cu rezolvarea tot mai multor probleme prin eforturi proprii. Dacă omul ar menţine acelaşi ritm de învăţare ca în primii ani de viaţă, atunci ar fi capabil de lucruri cu adevărat uluitoare. Rezolvarea cât mai multor probleme care ţin de existenţa noastră prin eforturi individuale este o condiţie necesară (nu şi suficientă) pentru dobândirea unei vieţi sufleteşti sănătoase.

2. Asumarea responsabilităţii

Rezolvarea problemelor presupune în mod obligatoriu luarea unor decizii. Iar luarea deciziilor aduce cu sine responsabilitatea. Adeseori căutăm ajutorul celorlalţi nu neapărat pentru că nu am fi capabili să găsim singuri soluţii, ci pentru că nu putem să ne asumăm responsabilitatea deciziilor care se impun. Dezvoltarea sufletului cere ca de la un moment dat încolo să fim capabili să ne asumăm responsabilitatea unor decizii din ce în ce mai importante şi să acţionăm fără a mai aştepta „încurajările” unuia sau altuia.

3. Munca dezinteresată

După asumarea responsabilităţii trebuie să învăţăm să muncim dezinteresat sau, altfel spus, să facem fapte bune. Prin fapte bune înţelegem acele acţiuni prin care noi îi ajutăm în mod voluntar pe ceilalţi să facă un lucru bun. În aceste acţiuni nu trebuie să fim nici constrânşi şi nici să ne gândim la o recompensă. Sunt fapte bune doar acele acţiuni complet dezinteresate, prin care am fost de folos cuiva într-un sens pozitiv. Realizarea constantă, zi de zi, a faptelor bune conduce la trezirea sufletului.

4. Afectivitatea şi dragostea

Transformările interioare pe care le atragem odată cu parcurgerea primelor trei etape, vor aduce sufletul în starea în care să poată vibra pe frecvenţa iubirii. Chiar şi aşa, fără să ţinem cont de toate observaţiile anterioare, ne dăm seama că după ce binele aproapelui va conta mai mult decât binele propriu, abia atunci va putea să crească în noi afectivitatea şi dragostea. Dragostea sănătoasă apare numai şi numai ca o consecinţă firească a nenumăratelor fapte bune realizate de noi şi atunci când apare astfel, nu ne va mai părăsi niciodată.

5. Centrarea în inimă

Trăirea preponderentă a vieţii din perspectiva iubirii presupune apariţia şi dezvoltarea unui nou centru de percepţie a lumii. Mintea nu mai este suficientă acum, pentru că toate mecanismele ei de percepţie se bazează pe faptul că realitatea ar fi o sumă de obiecte de sine stătătoare, în timp ce iubirea vine şi ne revelează taina că, în esenţă, toate sunt Una. Se va dezvolta treptat un nou centru de percepţie a lumii pe care înţelepţii l-au numit în mod generic „inimă”. Centrul fiinţei se va deplasa din minte în inimă. Aceasta este centrarea în inimă şi se obţine prin contemplarea interioară a iubirii.

6. Iubirea pură

Pe fondul centrării în inimă se produc o serie de transformări calitative ale iubirii. De la o iubire-relaţie, trecem către cea de a şasea etapă, aceea a iubirii ca stare. În etapa a patra, iubirea este în strânsă legătură cu lumea exterioară a obiectelor şi a acţiunilor. Putem spune că ea este conexă lumii fenomenale. În etapa a şasea iubirea devine o stare, o formă de conştiinţă, un câmp de forţă universală, conexă cu lumea pur subiectivă a spiritului.

7. Împlinirea sufletului

Focul iubirii pure, amplificat prin centrarea în inimă va „aprinde” sufletul. Aşa cum căldura primăverii trezeşte la viaţă mugurii şi împodobeşte Pământul, la fel, iubirea va conduce sufletul către Pomul Vieţii. Trezirea sufletului este înflorirea spirituală, este cea mai înaltă împlinire, este începutul şi sfârşitul oricărui drum.

 

foto C.T.Despre autor

Cristian Contantin Ţurcanu este autorul cărţilor Arta de a trăi, Autocontrolul, Trezirea sufletului, Arta de a muri, Timp înflorit. În paralel cu activitatea de scriitor, a desfășurat și a susţinut cursuri de dezvoltare personală și yoga, a realizat numeroase emisiuni radio și TV pe teme de optimizare a trăitului și viaţă spirituală. De asemenea, a organizat Festivalul Sufletului în anul 2005 și un simpozion despre Trezirea sufletului în 2006. În perioada 2003 – 2010 a coordonat publicarea revistei Arta de a trăi magazin, revistă în format electronic, dar și în varianta tipărită primele 24 de numere. Începând cu 2012, după o pauză de câţiva ani, a reluat activitatea de susţinere de cursuri, seminarii și workshopuri pe teme de dezvoltare personală și spirituală. O parte din gînduri și le publică frecvent în pagina sa web  www.artadeatrai.ro

 buton-bibliozen1-2

 

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here