Acasă Editură Ecouri despre „Memoria orașului” (I), volum apărut sub egida Bibliotecii „Gh. Asachi”...

Ecouri despre „Memoria orașului” (I), volum apărut sub egida Bibliotecii „Gh. Asachi” Iași

174
0

MEMORIA ORAȘULUI, o carte originală, unică, atât ca stil, ca titlu, cât și ca mod de realizare a interviurilor, îi aparține autorului Dumitru Șerban, cu experiență în domeniu, realizator de emisiuni radio.

În volumul I al acestui model de abordare a subiectului, reporterul a ales și a cuprins 10 distinse personalități recunoscute din diferite profesii. Această fericită alegere este o reușită, dar și o încununare, și încă odată, o recunoaștere a valorilor românești în general, iar în acest volum, o apreciere în special, a personalităților ieșene intervievate.

Fiecare interviu este precedat de o fotografie a persoanei, de o biografie, de un istoric educațional și de activitatea de cercetare în domeniul ales. Întrebările sunt puse cu talentul jurnalistului bine ancorat în meseria lui, astfel încât dialogurile curg ca o apă lină, binefăcătoare și odihnitoare, cu adevărate sclipiri solare.

Interviurile se pliază pe starea de meditație, cu amintiri despre anii copilăriei, despre locul copilăriei, despre părinți, despre anii de studiu, despre profesia aleasă și despre realizările avute. Sunt confesiuni în fața reporterului, care știe să conducă interviul, Dumitru Șerban fiind un fin observator al vieții și operei creatorilor de frumos și cercetării documentare.

Volumul de interviuri, fiecare cu un titlu, începe cu ETNOLOGUL SILVIA CIUBOTARU. Născută la Botoșani într-o familie de profesori, a ales drumul școlilor specializate în filologie. A urmat Facultatea de Litere, specializarea limba și literatura română, limba și literatura italiană a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, continuând cu un doctorat în Științe Filologice al Universității „Babeș – Bolyai” din Cluj-Napoca, alegând teza Ceremonialul nupțial în spațiul etno-folcloric moldovenesc. Din interviul consemnat reiese pasiunea pentru domeniul ales, cercetarea bogată realizată și numărul mare de Lucrări esențiale publicate și Ediții îngrijite. Într-o perioadă de 30 de ani a susținut și a prezentat la Radio Iași, emisiunea Pe un picior de plai, cu tradiții și obiceiuri, care vor dăinui atâta timp cât vor fi oameni precum familia Silvia și Ion H. Ciubotaru, care iubesc satul cu tot ce are sfânt și bun. Așa cum a afirmat Silvia Ciubotaru în interviu, Familia mea avea un mare personaj în centru și anume pe Haralamb Enescu, străbunicul meu, care era văr drept cu Costache Enescu, tatăl marelui compozitor George Enescu. Cu moștenirea la care se referă, etnologul Silvia Ciubotaru a preluat o zestre nativă care a impulsionat-o către studiu și cercetare. Silvia Ciubotaru continuă: George Enescu venea în vizită la Zamostea, la bunicul meu, care cânta romanțe, cântece de petrecere, era un om foarte vesel, deschis (…) Haralamb Enescu a adunat cărți valoroase, care astăzi se află în fondul bibliotecii Liceului AUGUST TREBONIU LAURIAN din Botoșani. În acea casă au intrat și Nicolae Iorga, Spiru Haret.

Întrebările puse și răspunsurile primite, conturează portretul etnologului Silvia Ciubotaru.

Un alt domeniu de cercetare și un alt intervievat este ELENA CHIABURU – BIBLIOTECAR, născută în județul Vaslui, absolventă a Facultății de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, doctor în științe istorice, cu teza Carte și tipar în Țara Moldovei până la 1829, preocupată apoi de tipărirea unor Lucrări esențiale și a unui număr mare de Studii și Materiale. Despre specialistul intervievat, Dumitru Șerban menționează: Doamna Elena Chiaburu a semnat actul de moștenire pomenit de Marele Ștefan, prin strădaniile de a lăsa cartea ca zestrea cea mai de preț a unui popor. Interesată de cartea veche, fiind specialist consacrat al domeniului, punând accentul pe primele tipărituri, pe valoarea manuscriselor, acordând pagini întregi blestemelor legate de carte, (…) de furtul sau înstrăinarea cărților …

„A realizat muncă de teren, a cules informații minuțioase cu rigoare științifică, demonstrându-și calitatea de om de cultură, dar și de om pasionat de ceea ce face, care zidește piatră cu piatră”.

Având în vedere importanța și valoarea care se acordau în vechime manuscrisului și cărții tipărite, pentru a preîntâmpina furtul sau distrugerea, acestea erau însoțite de texte cu înfricoșătoare blesteme. Interviul dens luat doamnei bibliotecar, cuprinde multe exemple în acest sens. Invocăm aici un astfel de exemplu: Dimitrie jitnicerul, după 1606, când a cumpărat manuscrisul intitulat Patru împărați (sec. al XV-lea) și l-a dat la Biserica Albă din Iași, a consemnat pe carte: Cine o va lua de la biserică și va fi paguba sfintei biserici, să dea răspuns înaintea cumplitei și nefățărniciei judecăți a lui Hristos.

NICOLAE CREȚU – CRITIC ȘI ISTORIC LITERAR, născut în județul Vaslui, a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, doctor în științe filologice cu teza Construcție și semnificație în romanul românesc.

A ținut cursuri de limbă, literatură și civilizație română la Universitatea „Paul Valery” din Montpellier, Franța, a inițiat editarea revistei de studii românești „Dialogue” la University of Washington din Seatle U.S.A., a lucrat și a tipărit un mare număr de Lucrări esențiale, a avut calitatea de reporter, de realizator de emisiuni radio, astfel își descrie Dumitru Șerban profesorul din Facultate, continuând apoi cu un moment de reflecție: Mulțumesc lui Dumnezeu că, prin prisma meseriei pe care o am, am avut ocazia de nenumărate ori, să-l întâlnesc pe cel care mi-a fost profesor, crescându-mi inima că am avut ocazia să-l intervievez pe modelul din viața mea, mândru fiind că rolurile s-au inversat oarecum. Dumitru Șerban la rându-i absolvent al Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, a realizat o „artă a interviului”, împletind cu ușurință întrebările sale cu răspunsurile intervievatului, pentru că însăși literatura este artă a cuvântului.

La întrebarea Cum arată portretul profesorului care v-a îndrumat pașii spre lectură?, răspunsul profesorului Crețu vine prompt: Profesorul Țuperman, despre care am vorbit … el a fost călăuzitorul care a avut un rol decisiv în formarea mea. După aceea, în facultate, au fost mai mulți: profesorul Constantin Ciopraga, căruia i-am fost ani la rând asistent și care m-a ales pentru literatura secolului al XX-lea, literatura interbelică, în special. Apoi întrebările se succed despre viața scriitorului, omului, familistului Nicolae Crețu, despre vremea directoratului la Editura „Junimea” și încă multe altele, și apoi vin răspunsurile care completează (conturează) un tablou al unei vieți bine construite și a unei personalități românești marcante.

NICHITA DANILOV – SCRIITOR, născut în județul Suceava, urmează liceul la Iași, o școală postliceală de arhitectură, apoi Facultatea de Științe Economice. Debutează cu poezie în „Convorbiri literare”, colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „România literară”, „Tribuna”, „Dialog”. Publică un mare număr de Lucrări esențiale (una dintre ele, Deasupra lucrurilor, neantul – Au dessus de choses le neant, ediție bilingvă, traducere de Emanoil Marcu, Botoșani, 1997).

Într-o frază concisă, Dumitru Șerban ni-l prezintă pe scriitor într-o lume atipică: Răsărit în „lumea celor vechi” și luminând în lumea celor noi, poetul Nichita Danilov trece prin tunelul vieții, clădind lumea frumoasă, bună, pură, înaintând spre o lume care se surpă, întrucât viitorul este unul sumbru, sămânța căzând pe pietre și atunci când „oamenii de nimic se ridică, nelegiuiții mișună pretutindeni”. Interviul cuprinde referiri și la copilărie, la satul natal din trecut și de azi, la amintirea tatălui și chiar la surpriza pe care Dumitru Șerban i-o face poetului, înmânându-i diploma de Cetățean de Onoare al Comunei natale Mușenița, datată 13 mai 2010, moment în care reacția poetului nu întârzie: Eii, surpriza a fost, într-adevăr foarte mare, pentru că timp de câțiva ani nu m-a anunțat nimeni.

PAVEL GAVRIL – LUTIER, născut în județul Vaslui, a absolvit Facultatea de Filologie – Rusă din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași. Învățând meșteșugul de lutier, a participat la Târguri de Meșteri Populari. Înainte de derularea interviului, Dumitru Șerban descrie momentul întâlnirii cu meșterul lutier. Ziua de 1 mai 2017 ne-a surprins în preajma unui om minunat, păstrător de valori, tradiții, făcând cinste neamului din care face parte. Pavel Gavril, un om deosebit, iubitor de frumos, iubitor de poezie, poate unicul și cel din urmă lutier din zona Moldovei. Cu emoție ne vorbește despre apropierea de poezie și, nu întâmplător, întrucât acesta a fost membru al Cenaclului LUPTA CU INERȚIA.

Despre meșteșugul confecționării viorilor, aflăm că „Meșterul s-a apropiat de instrumentele cu coardă (vioara și viola) într-un moment când una din fiice, (atunci) elevă la Liceul de Artă „Octav Băncilă” din Iași (astăzi concert-maestru la Opera din Iași), se pregătea pentru un concurs la Suceava. Vioara fetei, pentru participarea la concurs, necesita urgente reparații. Timpul fiind scurt, și pentru că la Iași nu s-a rezolvat, a mers la Cluj, stând trei zile în atelierul lutierului Costache Pavel, participând la reparația viorii. Apoi, după șase luni s-a întors în atelierul de la Cluj, învățând meșteșugul de lutier. Continuând să lucreze, a creat un tip de vioară, diferit de cele clasice.

Pavel Gavril este încă un nume talentat din lumea artei, pe care reporterul și omul de Radio, Dumitru Șerban, l-a înscris în Memoria Orașului.

PAUL IANCU – MUZEOGRAF, născut în județul Iași, urmează Institutul Pedagogic de Învățători din Iași, Facultatea de Ziaristică din București, cursuri postuniversitare – Bazele Muzeologiei din cadrul Ministerului Culturii, îndeplinește funcții publice o vreme, apoi își desfășoară activitatea în cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova” Iași, în calitate de muzeograf în Hârlău, la Muzeul Viei și Vinului din Moldova.

Dumitru Șerban îl prezintă pe bună dreptate, ca o personalitate complexă. Creativ și cu inițiativă, a înființat Teatrul Popular și o Societate Culturală, numite „Petru Rareș”, un Ansamblu Folcloric Tradițional „Sârba cu năframă”. Din cercetare, a dus către tipar Lucrări esențiale, de-a lungul a 46 de ani.

În interviul referitor la importanța vinului în viața omului, muzeograful Nicolae Iancu a exemplificat din abundență momentele când vinul este folosit ca aliment, ca medicament, momentele când este servit la sărbătorile de peste an, dar și la momente ale vieții de familie (naștere, nuntă, înmormântare). Vinul este special (este sângele Domnului), doar la Sfânta Euharistie. Toaste aceste momente se regăsesc și în desfășurarea tematică prin sălile Muzeului din Hârlău, muzeu important pentru viticultura din Moldova.

Dumitru Șerban, prin dibăcia întrebărilor, conduce interlocutorul, spre dezvăluirea multor informații despre această străveche ocupație (încă din vremea dacilor). Și asta ne amintește de zisa latină, adevărul e în vin.

Astăzi, când volumul a văzut lumina tiparului, domnul Iancu este în lumea fără de dor.

Călătoria prin Memoria Orașului continuă cu AUREL ISTRATI – PICTOR ȘI CRITIC DE ARTĂ, MUZEOGRAF, PUBLICIST, născut la Bălți, Republica Moldova. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Iași, la clasa profesorului Dan Hatmanu și Facultatea de Muzeologie a Institutului Național de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde l-a avut profesor pe istoricul Dinu C. Giurescu. A pictat, a publicat albume – catalog de artă, a publicat poezie, a primit premii, a fost muzeograf la Complexul Muzeal „Moldova” Iași.

Interviul pe care i l-a luat Dumitru Șerban s-a potrivit a fi, chiar la împlinirea a 75 de ani de viață, astfel că întrebările s-au înșiruit ca mărgăritarele, cu amintiri din copilărie, despre părinți, despre satul de altădată, despre alegerea profesională împotriva voinței tatălui (jurist de meserie), despre împlinirile avute.

La întrebarea bine țintită despre artă, Aurel Istrati răspunde: A fi artist în lumea pe care o iubeam și o iubesc, era echivalentul cu a fi avocat în lumea juriștilor, amândouă însemnau sacrificiu, jertfă. A fi artist înseamnă pentru mine, un alt mod de a vedea lumea. Apoi, își amintește un moment hazliu, când într-o tabără de creație, mergând cu pictorul Călin Alupi la peisaj, acesta i se adresează: Măi Aurel, uite și tu cât de frumoasă este pânza aceasta și când mă gândesc la faptul că eu am s-o murdăresc.

Aurel Istrati, meditând la ce ar face dacă ar lua viața de la capăt, concluzionează că ar alege tot arta.

CALISTRAT ROBU – PICTOR NAIV, născut în județul Vrancea, a început să picteze de când era elev, talentul nativ ieșind la iveală.

După prima apariție într-o expoziție de grup, a continuat să expună la Saloane organizate în Galerii ale Muzeelor Județene de Artă. Pasiunea pentru pictură l-a însoțit mereu, continuând să expună, iar efortul și munca tenace i-au fost răsplătite cu foarte multe premii. A alternat participarea la expoziții de grup, cu expozițiile personale, continuând să fie tot mai apreciat. Din spusele pictorului naiv Calistrat Robu, reiese faptul că el chiar a fost încurajat de pictori profesioniști, care i-au spus: Domnule, continuă să pictezi, pentru că ai un mod original de a te exprima și îți aparține. Chiar regretatul critic ieșean de artă profesionistă Radu Negru i-a acceptat lucrările.

Calistrat Robu îl amintește și pe pictorul Vasile Savonea, care a strâns în jurul său un grup de pictori naivi și a organizat expoziții itinerante și peste granițele României.

Astfel s-a format Calistrat Robu, un nume în arta naivă, publicând și albume cu acest gen de artă. Interviul pe care reporterul Dumitru Șerban i l-a luat, scoate în evidență personalitatea artistului.

LIVIU SUHAR – PROFESOR, PICTOR PROFESIONIST, născut în Iacobeni, județul Suceava, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj-Napoca, Facultatea de Arte Plastice și Decorative. A intrat la catedră după finalizarea studiilor, dar a continuat să picteze. A primit premii, medalii, recunoașteri pentru munca depusă pe tărâmul artei. A avut expoziții personale, participând și la expoziții de grup, în țară și peste hotare. Din dialogul cu Dumitru Șerban, ies în evidență trăsăturile omului și profesionistului Liviu Suhar, care de-a lungul vieții, prin muncă, creație și har, a scos în evidență valoarea incontestabilă.

Pentru că reporterul vrea să creioneze cu exactitate cadrul vieții totale a pictorului, recurge iarăși la întrebările bine știute, dar de fiecare dată altfel alcătuite, despre locul nașterii, despre copilărie, despre străbunici, bunici, părinți, obiceiurile și tradițiile locului, despre școală și despre cărările vieții. Tocmai în acest context, voi exemplifica: o întrebare și un răspuns.

Dumitru Șerban – De la copilărie la maturitate este un pod. Cum vedeți trecerea peste acest pod?

Liviu Suhar – Da, foarte frumos ați formulat „un pod”, numai că podul acesta nu este suspendat, ci este un pod pe care îți porți pașii, unul după altul, către etapa maturității. Răspunsul la întrebare este completat cu o descriere a locului de naștere: „Ceea ce pot să vă spun, privind retrospectiv lucrurile, mă consider, din punct de vedere al profesiei mele, că am avut o mare șansă de a mă naște într-un loc binecuvântat de Dumnezeu în care dincolo de spectaculozitatea și frumusețea geografică a cadrului natural și peisajului, am trăit primii ani de copilărie într-un mediu în care ceea ce se întâmpla în comunitate era nealterat”.

Fiind un iubitor de muzică, Liviu Suhar destăinuie în interviu că „În studenție la Cluj, unele cursuri le făceam împreună cu cei de la muzică, atunci când era în ultimul an, și cu marele taragotist Dumitru Fărcaș”.

Această atragere în sfera dialogului, l-a stimulat pe profesorul și pictorul Liviu Suhar, să dea viață unor tablouri în cuvinte (portrete, peisaje, compoziții), care vor fi păstrate peste timp, în cartea – document Memoria Orașului.

DUMITRU VACARIU – SCRIITOR, MUZEOGRAF, născut în județul Neamț, școlit la Liceul Pedagogic din Piatra-Neamț, apoi la Iași, la Facultatea de Filologie – Istorie, viața i-a hărăzit calea de profesor, scriitor, muzeograf.

Dumitru Șerban ne dezvăluie energiile benefice pe care le-a simțit în prezența intervievatului: Dumitru Vacariu, încă de la prima strângere de mână, mi-a creat un sentiment frumos pe care nu a putut încă nimeni să mi-l creeze până astăzi, un interviu care s-a derulat parcă cu puterea gândului, încât nu am putut conștientiza cât de repede s-au scurs minutele. Atât este de minunat să petreci clipele în preajma lui Dumitru Vacariu, ascultându-l vorbind.

Maturitatea i-a fost marcată de ani de detenție în închisoarea comunistă, din pricina unei poezii de dragoste de țară și de revoltă împotriva opresiunii. Reporterul ne spune că Poetul a avut energia și vitalitatea să depășească greul vieții, întorcându-se la copilărie, la universul nepătat, unde viața prindea contur, făcându-l să uite de tot și de toate. La întrebarea referitoare la perioada de după eliberare, Dumitru Vacariu răspunde: Profesorii Constantin Ciopraga, Ion D. Lăudat și mulți alți prieteni ai mei, mi-au spus să nu plec din Iași, pentru că-mi găsesc ei serviciu.

Și așa a fost, întâi a fost angajat la Centrul de Librării și Difuzarea Cărții, din Păcurari, apoi la Muzeul Literaturii Române. Această reîntoarcere la viața normală, a fost o perioadă benefică, despre care credem noi, i-a șters durerea din inimă și i-a vindecat rănile sufletului, după nedreptatea care i s-a făcut, un număr de ani de viață.

La vestea tristă pe care a aflat-o nu mult timp după interviu, reporterul Dumitru Șerban consemnează: În memoria celui care a fost Dumitru Vacariu, lăsăm moștenire urmașilor acest interviu, mărturie că a fost odată pe acest pământ, acest om de mare cultură, iubitor de neam și țară. Să-i fie țărâna ușoară!

În ce mă privește, parcurgând această carte, pot afirma cu certitudine că autorul interviurilor, Dumitru Șerban, este meticulos în cercetare, nu lasă nici un detaliu să-i scape, pentru a contura cât mai bine personalitatea și portretele celor intervievați, care vor rămâne în memoria colectivă. Zestrea este și mai bogată, pentru că în viața și profesia celor intervievați, apar și alte mari personalități ale culturii românești: George Enescu, Nicolae Iorga, Spiru Haret, Constantin Ciopraga, Ion D. Lăudat, Dinu C. Giurescu, Dan Hatmanu, Călin Alupi, Radu Negru, Vasile Savonea, Dumitru Fărcaș.

MEMORIA ORAȘULUI este o carte bine și solid construită, este, repet, o adevărată ARTĂ A INTERVIULUI, care arhivează informații pentru prezent și pentru viitor.

Etnograf STELIANA BĂLTUȚĂ

 

 

 

 

 

Etnograf STELIANA BĂLTUȚĂ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here