Întoarcerea în Erewhon. O călătorie după douăzeci de ani întreprinsă de cel care a descoperit primul țara și de fiul său.
Revenind după evadarea sa în urmă cu două decenii, eroul din Erewhon găsește o țară animată de suflul unui progres material pe cale de a se naște și cu numeroase dintre obiceiurile bizare din trecut mult schimbate, dar și o țară ce adoptase o nouă religie, populată de mituri și credințe contradictorii. Spre surprinderea sa, află că în centrul religiei se află Fiul Soarelui, nimeni altul decât el însuși, cel care fugise într-un balon – săvârșind o minune – și căruia urma să-i fie consacrat un templu. Aici își va regăsi fosta iubită cu care a avut un fiu despre care nu știa absolut nimic și tot aici va fi eroul unui șir de peripeții care de care mai surprinzătoare, mai palpitante și mai amuzante.
Erewhon și Întoarcerea în Erewhon ne îngăduie să întrezărim, în liniile ei mari, mișcarea ironiei butleriene, cu traiectoriile ei specifice. O comparație cu Călătoriile lui Gulliver ale lui Swift ne va ușura stabilirea caracterului ei distinctiv. La Swift, ironia e devastatoare în efectele ei finale… La Butler, ironia nu mai e stăpânită de impulsuri demoniac-negative: ea vrea să sfâșie aparențele obiectului, dar să-i elucideze esența, devenind astfel un mijloc de cunoaștere și, prin aceasta, principiul unui echilibru moral, oricât de instabil. Când Swift urăște, Butler se îndoiește, când Swift e indignat, Butler e iritat, râsului disperat al lui Swift îi corespunde râsul întrebător al lui Butler, după cum afirma regretatul critic literar Matei Calinescu, imediat după apariție, stârnindu-ne, astfel, interesul lecturii.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/intoarcerea-in-erewhon-o-calatorie-dupa-douazeci-de-ani-intreprinsa-de-cel-care-a-descoperit-primul-tara-si-de-fiul-sau-rzw4m8ck/