Distribuie
„Romanul este construit ca un «dosar» al Siguranţei, din notele unor informatori, transcrieri ale înregistrărilor cu tehnică operativă, declaraţii etc. Detaliile sunt abundente şi pertinente, autorul fiind un excelent cunoscător al epocii. Trama epică este destul de simplă: ca să nu fie luat pe front, Vrabete merge la un medic care ar trebui să-i secţioneze uşor tendonul lui Ahile pentru a-l face să şchiopăteze temporar. Numai că mutilarea va fi pe viaţă, iar cariera de dansator profesionist pe care o visa Gogu Vrabete zis «Tango» va rămâne un vis. Reuşeşte, în schimb, să rămână în Bucureşti, un Mic Paris agonizând, unde-şi dezvoltă «afacerile», pierzându-şi nopţile prin aceleaşi saloane de dans şi bordeluri ca înainte de război, alături de gangsteri, artişti rataţi, boieri scăpătaţi, ofiţeri nemţi sau ruşi, în funcţie de vremuri. E versiunea antieroică a epocii cea pe care ne-o oferă aici Stelian Tănase, aceea în care oamenii sunt spulberaţi zilnic pe străzi de bombe ce cad la întâmplare, absurdul morţii făcând indivizii să trăiască intens clipa, căci niciodată nu se ştie dacă va mai exista încă o zi. Dragostea fulgerătoare a lui Vrabete pentru dansatoarea Larisa menţine perspectiva «la firul ierbii». Dramele mărunte, geloziile, crimele pasionale, desfrâul se desfăşoară indiferente la marea tragedie a istoriei care zguduie lumea”.
Juan Jiménez García despre cartea de față avea să spună… „Gogu Vrabete reprezintă destinul României, un loc insignifiant, prin care treceau toți, invadat de oricine, o Valahie hotărâtă să nu însemne nimic, să nu se opună nimănui, să cadă la pace cu vremurile trăite”, iar traducătorul Mauro Barindi, despre volum, susține… „Apelând cu generozitate la un limbaj spumos, insinuant și alert, scriitorul inventează o poveste vintage de-a dreptul diabolică, asemenea unui film alb-negru cu gangsteri și prostituate, din care transpar, într-o continuă revărsare, sex și violență, iubire și ură, viclenie și candoare, istorie și ficțiune – ingredientele unui cocktail perfect pentru un roman surprinzător și necruțător”, pe când criticul literar Silvia Dumitrache – despre lumea conturată de Stelian Tănase – ne spune că „este desprinsă dintr-un film diferit de cel al războiului. Cu ameninţarea permanentă a morţii, oamenii devin şi mai avizi de viaţă, vor să trăiască intens ceea ce ar putea fi ultimele clipe. Astfel că Bucureştiul anilor 1940 este un oraş viu, animat, efervescent, ca într-un film cu Humphrey Bogart”.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/moartea-unui-dansator-de-tango-roman-tdkbkkwd/
Articole similare
Sacrificiul este un roman de suspans extrem de intens, care analizează felul cum cele mai întunecate părți ale psihicului uman, ale amintirilor și traumei pot interacționa în moduri devastatoare. Într-o cursă contracronometru, misterul se dezleagă în două linii temporale, unde calea către adevăr este mai amenințătoare decât ai crede. - T T Sunt incredibil de mândru de această carte. Mă reprezintă foarte mult, dar sper că va fi și o surpriză. A fost nevoie de doi ani să scriu Sacrificiul, iar acum abia aștept ca oamenii să pătrundă în lumea lui Florence și
Este o carte de non-ficțiune, un aliaj impenetrabil de cultură bine asimilată și autenticitate viscerală în care misterioasa scriitoare italiană vorbește despre scrisul ei în strânsă relație cu cititul: despre activitatea ei de scriitoare, poetica ei, tehnicile narative, lecturile fundamentale care i-au influențat devenirea. Apariția cărții a fost primită cu entuziasm atât de critica din Europa, cât și de cea de peste Ocean. „O bijuterie incandescentă… Între margini este o meditație filosofică asupra naturii scrisului”, scriau criticii de la The New York Times. „O odă închinată cititului și scrisului… Între
Cititorule, Îmi îndrept gândul spre tine şi mintea îmi spune că s-ar putea să ai dreptate. Când te-ai îmbolnăvit nu ştii, cum să te smulgi din suferinţă îţi este cu neputinţă să înţelegi, necunoscând multe din tainele corpului tău. Medicii spun… În era medicamentelor şi a transplanturilor de organe se vorbeşte, cu tot mai multă apăsare, despre descoperirea genomului ca etapă în care vei şti ce boli îţi sunt hărăzite în următorii 10 ani. Până atunci, însă, ştiinţa ne ajută prea puţin să cunoaştem cauzele suferinţei de azi şi nu
