Distribuie
Mircea Eliade, Oceanografie, Bucureşti, Humanitas, 2013
„Oceanografie” e pur și simplu o comoară. Valorificarea ei însă, depinde în primul rând de cât de atent eşti pentru a o descoperi. Cât de perseverent eşti în căutările tale. Şi nu numai concluziile sunt diamantele lucrării, ci şi însemnările pe care le faci în drum spre ele.
Colecţia de eseuri, apărută în 1934 este actuală şi azi. Abordează o sumedenie de subiecte – de la sinceritate, prietenie, timp, fericire şi miracol la ridicol, femei superioare, autenticitate, sex, tinereţe şi moarte.
După părerea mea este una dintre cele mai persoanele, cele mai sincere cărţi ale lui Mircea Eliade. Nu are o structură, o organizare clară. Nici nu pretinde la ea. Subiectele se succed aleator, fiecare eseu însă îţi rezervă dreptul la un time-out. Şi e inutil să parcurgi cartea fără astfel de pauze, de cugetare, de digerare a gândurilor expuse.
O citeşti atent, o reciteşti şi mai atent. Te apropie şi te îndepărtează, ca o maree. O lași pentru o vreme pentru a medita asupra celor citite. Apoi te ademeneşte iarăşi. Autorul te îndeamnă să-i continui şirul gândurilor, să te aventurezi în cartografierea reperelor general umane. E o înşiruire de adevăruri, crude, calde, asemeni bucăţilor de carne proaspătă de pe masa măcelarului.
Eliade scrie că sunt mai multe specii de cititori. Oameni care reţin conţinutul, descoperă în materia cărţii „obiecte pe care le pot iubi, în jurul cărora pot reflecta, cu care pot face cultură sau artă”. Şi mai sunt cei care „asimilează atât de personal materia cărţii, încât nu o mai memorizează, nu reţin nici amănunte, nici scheme generale. Îşi amintesc de carte ca de o melodie, păstrează numai starea sufletească provocată sau precipitată de lectură”. – Alecu Mătrăgună
Articole similare
Profesorul Eisaburo Ueno de la Universitatea din Tokio ridică de la poștă un colet în care se află un cățeluș, cadou pentru fiica sa. În curând, relația dintre profesor și câinele Hachiko devine specială. Nimic, niciodată, nu o va putea rupe, fiindcă este bazată pe prietenie și fidelitate. În fiecare dimineață Hachiko își însoțește stăpânul la gara și în fiecare după-amiaza îi așteaptă întoarcerea, la 17:30 fix. Zi de zi, săptamână după săptămână, lună de lună, an după an... O poveste extrem de emoționantă și sensibilă, bazată pe fapte reale,
Zebra Debra este cât se poate de fericită că învață singură să numere. Dar – dezastru! - rămâne fără numere. Atunci înțeleapta ei mamă îi sare în ajutor. În timp ce hoinăresc prin savana africană, găsesc peste un milion de lucruri de numărat, înainte ca mama să îi spună Debrei că uneori cel mai bun număr dintre toate este unu. Până la urmă, tu esti unic(ă)! Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/una-dintr-un-milion-wthk4ng4/
Cartea de faţă reprezintă o lectură esenţială pentru a înţelege cum au fost posibile scurgerile de informaţii şi trădările ce au însoţit Serviciul de Securitate britanic MI5 şi Serviciile Secrete MI6 pe parcursul a peste şase decenii. Războiul Rece dintre Occident, Statele Unite şi Uniunea Sovietică este prezentat într-un context istorico-politic ce surprinde în conflictul dintre agenţiile de informaţii concurente (GRU şi KGB, pe de o parte, MI5, FBI şi CIA pe de alta) şi efortul lor constant pentru întâietate în obţinerea secretelor militare. Deja nu mai este un secret
