Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 26 aprilie 2025Timp citire: 0,6 min

Distribuie

p (7)

Mihai Găinușă, Jurnal din viitor, Editura Nemira, București, 2011

Lui Mihai Găinuşă îi place să povestească. După Trialoguri cârcotaşe (2003), Cotcodăceli (2004), Fără cap şi fără coadă (2007), Povestiri mortale (2009) şi Scândura de frizerie (2009), noua carte a autorului ne plimbă la malul Mării Egee, la Genova, la Londra şi în alte locuri. Jurnal din viitor ne spune poveşti cu personaje şi întâmplări de tot râsu’-plânsu’. Mama Medusa, doamnele din Ribauville sau Omul-Indicator sunt câţiva dintre protagoniştii unei proze pline de umor, dar străbătute de o tristeţe discretă.

Rezervă acum

Articole similare

  • Copilul meu este în ordine? Mănâncă și doarme suficient? Noii prieteni îl influențează în bine? E vreo problemă că stă tot timpul singur în camera lui? E doar o fază trecătoare? Sau o fi ceva serios? Ca părinți, ne facem tot felul de griji pentru copiii noștri – legate de școală, de prieteniile lor, de sănătatea lor fizică, dar și de cea psihică. Atunci când suferă fizic, știm ce avem de făcut, însă când se confruntă cu dificultăți psihice, ne vine mai greu să îi îndrumăm. Autorii cărții de față,

  • Imaginea lui Carmen Brumă în peisajul mediatic românesc este asociată cu mişcarea şi alimentaţia sănătoasă. Cu greu ar putea cineva să îşi închipuie că autoarea nu a avut dintotdeauna forma fizică exemplară de acum. Publicul poate vedea în premieră în carte o poză cu Carmen Brumă la 86 de kilograme. Trecând prin multe experienţe de a slăbi fără rezultate şi care îi puteau afecta sănătatea, autoarea oferă în această carte soluţiile de succes prin care ea a ajuns la silueta de invidiat pe care o afişează astăzi. Cititorul va afla

  • Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni: