Distribuie
Jules Barnes, Papagalul lui Flaubert, Bucureşti, Adevărul Holding, 2011
Maestru al metaficţiunii postmoderne, scriitorul britanic nu face în cartea sa (doar) un eseu sclipitor despre viaţa şi opera lui Flaubert, ci construieşte un roman subiectiv al cărui personaj are „carne şi sânge“.
„Papagalul lui Flaubert” / „Flaubert’s Parrot”, apărut în 1984, este cel de-al treilea roman al scriitorului britanic Julian Barnes şi, totodată, cartea care i-a adus consacrarea. Romanul a fost înscris în „lista scurtă” la Booker Prize în 1984 şi a fost distins cu Geoffrey Faber Memorial Award în 1985 şi – în Franţa – cu Premiul Médicis la categoria non-ficţiune (eseu) în 1986.
Tocmai această informaţie arată problemele de receptare pe care le-a ridicat textul hibrid al lui Barnes şi dificultatea încadrării acestuia, analiza cărţii fiind una dintre „pietrele de încercare” ale criticii literare de întâmpinare engleze şi franceze din anii ’80. Deşi cartea lui Julian Barnes este în mod decis o operă de ficţiune, mai exact un „roman”, francezii nu s-au sfiit să-l considere un eseu despre opera flaubertiană şi să-l premieze ca atare, la secţiunea de non-ficţiune.
Structura narativă cu totul atipică a cărţii, exemplu major de reuşită literară „postmodernă”, i-a incitat, prin inclasificabilitatea sa, pe criticii literari ai momentului: „un fel de colaj” (Peter Brooks), „un tour de force de ficţiune, critică literară şi biografie” (David Montrose), „un compendiu de genuri iscusit şi ludic” (Laurent Milesi), se numără printre „etichetele” care au încercat a se pune acestui complex produs literar metaficţional.
„Spunând la persoana întâi povestea unui medic pensionat care face din pasiunea pentru Gustave Flaubert şi pentru papagalul împăiat al acestuia o questă filologico-istorico-detectivă, echivalentă cu un antidot la pierderea soţiei sale bovarice, adulterine şi suicidare, «Papagalul lui Flaubert» oscilează între ficţiune şi realitatea istorică, între prezentul naratorului şi trecutul flaubertian, între biografie şi autobiografie”, consideră şi românca Dana Muscă, într-un dosar dedicat de un recent număr al revistei clujene „Echinox” prozatorilor britanici contemporani.
Articole similare
În februarie 2019, lumea a pierdut una dintre personalitățile de marcă din sfera modei, Karl Lagerfeld, directorul de creație al celebrei Case Chanel timp de treizeci și cinci de ani. Lagerfeld a fost un personaj legendar nu numai pentru reinventarea Casei Chanel și fiindcă a redeșteptat entuziasmul pentru brandurile Chloé, Fendi și brandul său omonim; dar și pentru stilul său personal viu, inclusiv „unifo rma" lui compusă din ochelari de soare întunecați și o coadă de cal albă pudrată. Și apoi a fost devotamentul său total față de pisica lui, Choupette.
Viața lui Eve pare perfectă. Are o casă minunată, o carieră care o împlinește și un soț incredibil de arătos. În fiecare dimineață, Eve se trezește lângă Nate, îl sărută și apoi pleacă împreună la liceul Caseham, unde predau matematică și engleză. Totul este exact cum ar trebui să fie. Sau... nu chiar. Anul trecut, liceul a fost zguduit de un scandal devastator ‒ o aventură interzisă între un profesor și o elevă. Iar în centrul furtunii a fost Addie, o tânără cu un trecut întunecat, pe care încearcă din
Dacă te-ai simțit vreodată copleșit de emoții în fața altora, ai avut impresia că nu reușești să te faci înțeles sau ți-e teamă să îți spui punctul de vedere din teama de a nu greși, acesta este ghidul suprem care te salvează – pentru a te face auzit, văzut, respectat. Astfel, plină de tehnici, trucuri și exemple concrete, departe de a fi o carte pur teoretică, Găsește curajul de a vorbi te ajută să integrezi rapid în viața de zi cu zi ceea ce înveți din paginile ei, fie că
