Distribuie
Jules Barnes, Papagalul lui Flaubert, Bucureşti, Adevărul Holding, 2011
Maestru al metaficţiunii postmoderne, scriitorul britanic nu face în cartea sa (doar) un eseu sclipitor despre viaţa şi opera lui Flaubert, ci construieşte un roman subiectiv al cărui personaj are „carne şi sânge“.
„Papagalul lui Flaubert” / „Flaubert’s Parrot”, apărut în 1984, este cel de-al treilea roman al scriitorului britanic Julian Barnes şi, totodată, cartea care i-a adus consacrarea. Romanul a fost înscris în „lista scurtă” la Booker Prize în 1984 şi a fost distins cu Geoffrey Faber Memorial Award în 1985 şi – în Franţa – cu Premiul Médicis la categoria non-ficţiune (eseu) în 1986.
Tocmai această informaţie arată problemele de receptare pe care le-a ridicat textul hibrid al lui Barnes şi dificultatea încadrării acestuia, analiza cărţii fiind una dintre „pietrele de încercare” ale criticii literare de întâmpinare engleze şi franceze din anii ’80. Deşi cartea lui Julian Barnes este în mod decis o operă de ficţiune, mai exact un „roman”, francezii nu s-au sfiit să-l considere un eseu despre opera flaubertiană şi să-l premieze ca atare, la secţiunea de non-ficţiune.
Structura narativă cu totul atipică a cărţii, exemplu major de reuşită literară „postmodernă”, i-a incitat, prin inclasificabilitatea sa, pe criticii literari ai momentului: „un fel de colaj” (Peter Brooks), „un tour de force de ficţiune, critică literară şi biografie” (David Montrose), „un compendiu de genuri iscusit şi ludic” (Laurent Milesi), se numără printre „etichetele” care au încercat a se pune acestui complex produs literar metaficţional.
„Spunând la persoana întâi povestea unui medic pensionat care face din pasiunea pentru Gustave Flaubert şi pentru papagalul împăiat al acestuia o questă filologico-istorico-detectivă, echivalentă cu un antidot la pierderea soţiei sale bovarice, adulterine şi suicidare, «Papagalul lui Flaubert» oscilează între ficţiune şi realitatea istorică, între prezentul naratorului şi trecutul flaubertian, între biografie şi autobiografie”, consideră şi românca Dana Muscă, într-un dosar dedicat de un recent număr al revistei clujene „Echinox” prozatorilor britanici contemporani.
Articole similare
Zebra Debra este cât se poate de fericită că învață singură să numere. Dar – dezastru! - rămâne fără numere. Atunci înțeleapta ei mamă îi sare în ajutor. În timp ce hoinăresc prin savana africană, găsesc peste un milion de lucruri de numărat, înainte ca mama să îi spună Debrei că uneori cel mai bun număr dintre toate este unu. Până la urmă, tu esti unic(ă)! Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/una-dintr-un-milion-wthk4ng4/
Cartea de faţă reprezintă o lectură esenţială pentru a înţelege cum au fost posibile scurgerile de informaţii şi trădările ce au însoţit Serviciul de Securitate britanic MI5 şi Serviciile Secrete MI6 pe parcursul a peste şase decenii. Războiul Rece dintre Occident, Statele Unite şi Uniunea Sovietică este prezentat într-un context istorico-politic ce surprinde în conflictul dintre agenţiile de informaţii concurente (GRU şi KGB, pe de o parte, MI5, FBI şi CIA pe de alta) şi efortul lor constant pentru întâietate în obţinerea secretelor militare. Deja nu mai este un secret
Cine a fost Ecaterina cea Mare? tânără prințesă care s-a căsătorit cu un membru al familiei regale rusești împărăteasă care a transformat Rusia într-una dintre cele mai mari puteri ale Europei Cel mai longeviv lider feminin din istoria Rusiei. Mai multe despre carte - https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/cine-a-fost-ecaterina-cea-mare-txcjbqc7/
