Autor: Categorii: O carte pe ziUltima actualizare: 26 aprilie 2025Timp citire: 0,8 min

Distribuie

in tandem

În tandem : [roman] / Wilson, Jacqueline. — Bucureşti : Editura Arthur, 2015

Ruby şi Gârneţ au zece ani şi sunt surori gemene. Identice. Şi cele mai bune prietene. Fac totul împreună, mai ales de când a murit mama lor. Scriu împreună în jurnal, spun aceleaşi replici în acelaşi timp şi se îmbracă la fel. Dar personalităţile lor diferă: Ruby e îndrăzneaţă şi plină de vervă, pe când Gârneţ e sensibilă şi timidă. Împreună fac perechea perfectă, însă până unde poate merge viaţa lor la dublu? Schimbarea locuinţei, a şcolii şi prezenţa în casă a noii iubite a tatălui lor le aduc pe fete în faţa unor posibile alegeri diferite. A unui drum individual. Problema e: cum să rămână la fel de unite fără a petrece fiecare secundă în compania celeilalte?

Rezervă acum

Articole similare

  • Copilul meu este în ordine? Mănâncă și doarme suficient? Noii prieteni îl influențează în bine? E vreo problemă că stă tot timpul singur în camera lui? E doar o fază trecătoare? Sau o fi ceva serios? Ca părinți, ne facem tot felul de griji pentru copiii noștri – legate de școală, de prieteniile lor, de sănătatea lor fizică, dar și de cea psihică. Atunci când suferă fizic, știm ce avem de făcut, însă când se confruntă cu dificultăți psihice, ne vine mai greu să îi îndrumăm. Autorii cărții de față,

  • Imaginea lui Carmen Brumă în peisajul mediatic românesc este asociată cu mişcarea şi alimentaţia sănătoasă. Cu greu ar putea cineva să îşi închipuie că autoarea nu a avut dintotdeauna forma fizică exemplară de acum. Publicul poate vedea în premieră în carte o poză cu Carmen Brumă la 86 de kilograme. Trecând prin multe experienţe de a slăbi fără rezultate şi care îi puteau afecta sănătatea, autoarea oferă în această carte soluţiile de succes prin care ea a ajuns la silueta de invidiat pe care o afişează astăzi. Cititorul va afla

  • Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni: