Distribuie
Poezia românească neomodernistă – Ion Pop, editura Școala Ardeleană: Propun acum, după o primă încercare de evaluare în Poezia unei generații (1973), mult lacunară, redusă atunci doar la zece profiluri, ale liricii românești din anii ’60, numită astăzi „neomodernistă”, o hartă mai extinsă a aceluiași teritoriu.
Una ce nu poate fi, totuși, completă, imagine a unui timp și spațiu de creație aproximate între repere precum gruparea din jurul revistei clujene „Steaua” și – dincolo de munți – cu numele emblematic al lui Nicolae Labiș, autorul Luptei cu inerția, și „momentul Echinox”, ilustrat de tineri poeți ai anilor ’70: adică un parcurs de la „paranteza realist-socialistă”, zisă și „proletcultistă” a poeziei noastre, la ultima manifestare semnificativă în plan istorico-literar a modernismului.
O asemenea întreprindere are astăzi riscurile ei, dincolo de imposibilitatea obiectivă de a epuiza lista numelor participante, de toată mâna, de la un număr de protagoniști la actorii („actanții”!) cu roluri secundare, convocați totuși ca să populeze scena, nu toți și nu tocmai ca simpli figuranți. Căci nu e, s-ar zice, momentul cel mai potrivit să articulezi sinteze sau panorame ample într-un timp în care și istoria, și critica literară – mai ales cea dintâi – sunt puse sub semnul întrebării, iar intoarcerea spre trecuturi, fie și cele mai apropiate, ale Istoriei mari, este sabotată nu puțin de interesul strict pentru un prezent ce nu e în primul rând cel al culturii poetice, cum nu e nici al Culturii în general. Trăim, apoi, o oră a extremelor relativizări ale judecăților de valoare, nu doar în plan estetic, la o cotitură ce este și a civilizației Cărții, si care nu prea lasă să se întrevadă curând reașezări pe poziții mai stabile, de unde un ochi cu ambiții triunghiulare să pună cât de cât ordine în mișcarea spectaculos-browniană a actualităților de tot felul și a imaginilor despre ele. Cu cât va trece timpul, posibilitatea și probabilitatea unor astfel de perspective va fi tot mai mică, și nu numai din pricina înmulțirii micilor-marilor ținte de atins în câmpul de tragere. Răbdarea aducerii aminte nu e cea mai evidentă însușire a omului zilei de azi, fie el și critic literar, iar noile vârste poetice par a crește dezinvolt pe un teren ale cărui stratificări geologice sunt tot mai puțin luate în seamă.
Autorul acestei cărți mai crede, însă, că ele sunt importante, ca reactivarea, fie și pe suprafețe relativ restrânse, a memoriei culturale, în speță poetice, e chiar vitală pentru existența creației de astăzi și din viitor, susține autorul cercetării, stârnindu-ne, astfel, interesul lecturii.
Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/poezia-romaneasca-neomodernista-ssk6wn6r/
Articole similare
„O reuniune de douăzeci de ani de la terminarea liceului este punctul de pornire al unui șir de evenimente, reașezări interioare și descoperiri de sine în care, probabil, mulți dintre noi se vor regăsi. Tăceri vinovate care acoperă traume, căsnicii cu nefericirile ascunse de ochii lumii, iluzii de care se agață personajele din teama de a înfrunta adevărul, caruseluri de emoții care ajung să genereze frustrări și să le perpetueze. În romanul său de debut, Nu-i ușor să fugi de fericire, Laura Frunză reușește să-și captiveze cititorul mai ales prin protagoniștii
Ştiinţa şi misterele OZN aruncă o privire cuprinzătoare asupra datelor ştiinţifice legate de fenomenul farfuriilor zburătoare. Stanton T. Friedman, conferenţiar şi specialist în fizică nucleară, şi-a sintetizat cei 40 de ani de cercetări despre OZN-uri într-o carte ce prezintă o varietate impresionantă de sisteme spaţiale şi de sisteme nucleare avansate secrete. El răspunde la o serie de întrebări de fizică într-un limbaj accesibil şi nespecialiştilor şi ajunge la concluzia că zborul interstelar este posibil fără a încălca legile fizicii. Cartea adună informaţii şocante din mai multe studii de anvergură dedicate
Sacrificiul este un roman de suspans extrem de intens, care analizează felul cum cele mai întunecate părți ale psihicului uman, ale amintirilor și traumei pot interacționa în moduri devastatoare. Într-o cursă contracronometru, misterul se dezleagă în două linii temporale, unde calea către adevăr este mai amenințătoare decât ai crede. - T T Sunt incredibil de mândru de această carte. Mă reprezintă foarte mult, dar sper că va fi și o surpriză. A fost nevoie de doi ani să scriu Sacrificiul, iar acum abia aștept ca oamenii să pătrundă în lumea lui Florence și
