Distribuie
Dan Simmons, Olimp (Titlu original: Olympos), Traducere de Mihai Dan Pavelescu, Editura Nemira, 2010, 2 volume: 1312 p.
Dan Simmons (născut în 1948, Illinois, SUA) a terminat Colegiul Wabash, în 1970 şi în acelaşi an a fost recompensat cu Premiul Phi Beta Kappa pentru excelenţă în ficţiune, jurnalism şi artă. A urmat Washington University din St. Louis, după care a lucrat aproximativ 20 de ani în învăţământul primar. Prima povestire i-a fost publicată în 1982, iar primul roman, în 1985. Din 1987 este scriitor liber profesionist. A devenit faimos în 1989, când a câştigat Premiile „Hugo” şi „Locus” pentru romanul Hyperion, a cărui structură este inspirată din Decameronul şi Povestiri din Canterbury.
Olimp este al doilea volum şi totodată încheierea mini-seriei SF Ilion/ Olimp. Mini-seria SF reconstruieşte evenimentele din Iliada lui Homer pe un Pământ alternativ şi pe Marte. La fel ca şi Ilion, Olimp conţine numeroase referinţe la opere literare cunoscute: Iliada şi Odiseea lui Homer, Furtuna lui Shakespeare, precum şi alte scurte referinţe către operele lui Marcel Proust, James Joyce, Eschil, Vergilius.
„Ilion v-a lăsat întrebându-vă dacă Dan Simmons va reuşi să dezvolte saga aceea colosală de război inter-temporal şi hybris post-uman dintr-un viitor îndepărtat, sporindu-i dimensiunile, stranietatea şi spectaculozitatea? Olimp este răspunsul. Ca o dovada a capacităţii SF-ului de a le îngădui autorilor să gândească la o scară grandioasă, într-un fel care n-a mai fost întâlnit în literatura de la… să recunoaştem, Homer!, este greu de imaginat o propunere mai interesantă decât Olimp.” (Asimov’s Science Fiction Magazine)
Cartea poate fi împrumutată de la Secţia de Împrumut carte pentru Adulţi.
Articole similare
Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni:
Greta își petrece zilele transcriind ședințe de terapie pentru un sex coach, o slujbă de vis având în vedere că întotdeauna i-a plăcut să descopere secretele oamenilor. Însă viața îi este complet dată peste cap când dezvoltă o fascinație neobișnuită pentru una dintre cliente: o femeie căsătorită inhibată, pe care o numește cu afecțiune Măreața Elvețiană, deoarece e înaltă, stoică și originară din Elveția. Greta e fermecată de atitudinea revigorantă a acesteia în fața traumelor. Amândouă au istorii întunecate, însă Măreața Elvețiană alege să se desprindă de suferința ei, în timp
Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului trecut, este protagonistul cărții lui Paul Auster. Băiatul sclipitor urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de
