Distribuie
Cătălin Lăzurcă, Celebrul animal, Prefaţă de Mircea Mihăieş, Editura Polirom, 2005, 208 p.
Cătălin Lăzurcă – născut în Timişoara, la 22 octombrie 1973. A debutat publicistic în 1995, în revista Orizont, iar editorial, în 1998, cu volumul de poezie Remix (Editura Marineasa). A publicat în diverse reviste, printre care: Orizont, Avancronica, Academia Caţavencu, A Treia Europă, Conexiuni, Ca şi cum, Revue d’etudes interculturelles etc. În 2005 publică volumul de proză scurtă Nu, zaet, pagadi! (Editura Hartmann). Este membru fondator al grupării Celebrul animal şi redactor al oficiosului grupării, revista literara Ca şi cum.
„Cătălin Lăzurcă posedă indiscutabilul atu de a cuceri de la primele rânduri. Cartea debutează cu un autoportret al personajului narator: un ins oarecare, mânat de mărunte contradicţii şi puerile paradoxuri, aflat într-un moment de cumpănă al vieţii. La treizeci şi unu de ani, lovit de impotenţă, părăsit de amantă, cu proiectele existenţiale şi intelectuale ruinate, Adrian Viorescu încearcă să-şi regăsească identitatea povestind fabuloasa istorie a unui grup de artişti dezabuzaţi, autointitulat Celebrul animal. Povestaşul reface istoria grupării anarhico-literare alcătuită dintr-o sumă de autori din Arad şi prietenii lor apropiaţi. Treptat, miza culturală este înlocuită de miza existenţială: naratorul se îndrăgosteşte de soţia lui Cătălin Lăzurcă, aceasta, la rându-i, după o excursie în Europa, se înamorează mortal de lesbiana Andreea care, fireşte, era de mai multă vreme curtată de poetul Vasile Leac, membru proeminent al grupului Celebrul animal… În acest punct al naraţiunii, romanul devine o radiografie a unui oraş straniu din tranziţia românească, în care drogurile, alcoolul, sexul, vulgaritatea, violenţa şi nebunia par să fi pus stăpânire pe lume.” – (Mircea Mihăieş)
Documentul poate fi împrumutat de la Secţia de Împrumut pentru Adulţi.
Articole similare
Dacă umanitatea modernităţii era mânată de dorinţa de a cuceri, astăzi ea este înlocuită de o omenire care se victimizează. Măreţia civilizaţiei constă în grija faţă de cei umiliţi. Reversul acestui progres îl reprezintă victimizarea ca formă de şantajare a celorlalţi şi patologia recunoaşterii. În Occidentul hedonist, suferinţa a devenit, în mod paradoxal, o nouă formă a sacrului. Oricine, bogat sau sărac, bărbat sau femeie, îşi flutură brevetul de damnat, care îl ridică deasupra semenilor. Acest dolorism amestecat cu amărăciune pune în valoare figura martirului şi alimentează două mari pasiuni:
Greta își petrece zilele transcriind ședințe de terapie pentru un sex coach, o slujbă de vis având în vedere că întotdeauna i-a plăcut să descopere secretele oamenilor. Însă viața îi este complet dată peste cap când dezvoltă o fascinație neobișnuită pentru una dintre cliente: o femeie căsătorită inhibată, pe care o numește cu afecțiune Măreața Elvețiană, deoarece e înaltă, stoică și originară din Elveția. Greta e fermecată de atitudinea revigorantă a acesteia în fața traumelor. Amândouă au istorii întunecate, însă Măreața Elvețiană alege să se desprindă de suferința ei, în timp
Stephen Crane, scriitorul care a transformat literatura americană de la începutul secolului trecut, este protagonistul cărții lui Paul Auster. Băiatul sclipitor urmărește aventura tânărului care, ca să‑și scrie reportajele ce‑i țin spiritul în viață, povestirile, nuvelele, poemele și romanele, trăiește fiecare zi ca pe o călătorie nebunească în necunoscut: se amestecă printre muncitorii și vagabonzii de pe chei ca să le învețe purtările și vorba, ia, donquijotesc, apărarea unei prostituate într‑un celebru proces care a împărțit presa vremii în două tabere, schimbă cursul alegerilor prezidențiale printr‑un articol scris în focul vârstei de
