Laurel Snyder, Insula orfanilor

Insula Orfanilor este o metaforă, o alegorie, o operă de realism magic, o fantezie, o lucrare post-apocaliptică de ficțiune științifică liniștită. Este pentru copii, dar este și pentru adulții care cred că gândesc precum copiii. Este vorba de adulți care nu cred că se mai consideră deloc copii. Care este, de fapt, povestea adevărată aici? Ce este această carte și cine este publicul ei? Concret, Insula Orfanilor este o carte care vă lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Și în mod clar această opinie poate fi luată în considerare.

Citind titlul acesteia… primul cuvânt care a răsărit în minte a fost „neajutorat”. Acesta este un cuvânt bun pentru asta. Când Jinny aude clopotul și-l vede pe prietenul ei Deen că se apropie de barca verde, așa se simte: neajutorată. În barca ce vine pe insula ei mică se află o fată pe nume Ess, nu cu mult mai mare de patru sau cinci ani. Este rândul lui Jinny să aibă grijă de un copil și Deen să părăsească insula pentru totdeauna. Dar Jinny nu ține cu rima veche, ea vrea doar ca Deen să rămână. El nu. El pleacă, evident neajutorat. Jinny o ridică pe Ess în fața lor, a colegilor de pe insulă, învățând-o să înoate, să mănânce și, apoi, să citească, deși nu foarte bine, fiind neajutorată. Și când a trecut un an și acea barcă vine cu un nou copil cu ochii la fel de albaștri ca Jinny, ea se confruntă cu inevitabilul, nu? Vine barca. Un copil pleacă. Este rândul ei. Ce se întâmplă atunci când cineva nu mai vrea să se simtă neajutorat? Ce se întâmplă când îndrăznește cerul să cadă? Ce se întâmplă pe Insula orfanilor atunci când cineva nu respectă regulile? Jinny, și toți ceilalți împreună cu ea, sunt pe cale să afle.

Mai multe despre carte – AICI – https://bjiasi.ebibliophil.ro/mon/insula-orfanilor-roman-trc6ncdp/