Acasă Editură „LUDOTECA – beneficiile și book‑uriile lecturii la vârste timpurii” – Roxana...

„LUDOTECA – beneficiile și book‑uriile lecturii la vârste timpurii” – Roxana COZMIUC

23
0

LUDOTECA – beneficiile și book‑uriile lecturii la vârste timpurii

Roxana COZMIUC, bibliograf la Biblioteca Județeană „Gh. Asachi” Iaşi

Ce este o LUDOTECĂ?

Ca și cuvânt, noțiunea de ludotecă provine din latinescul ludo – a se juca, a se antrena – și din grecescul techa – loc de întâlnire, de conversație. Extrapolând, putem spune că ludoteca este un loc de întâlnire pentru joacă și comunicare.

La Sediul central al Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași – Biroul Împrumut pentru copii – funcționează, din luna iunie 2016, un spațiu cunoscut de mulți utilizatori și nu numai, sub denumirea de Ludotecă; în același timp, reprezintă un ser­viciu recreativ, educativ, social și cultural cu un obiectiv clar conturat, acela de a asigura o calitate mai bună a copilăriei, implicând trei vectori importanți în for­marea copiilor – familia, școala, mediul.

Funcțiile unei ludoteci sunt așadar diverse, începând cu socializare, apoi edu­cație și culturalizare, însă componenta ludică, recreativă este punctul comun spre care converg toate activitățile specifice, care se pot desfășura într‑un astfel de spațiu.

Acest tip de serviciu, organizat într‑o bibliotecă publică și pus la dispoziția comunității, pune accentul îndeosebi pe carte și pe nevoia, conștientă sau nu, mai mult sau mai puțin, de a trece de la joacă la lectură, descoperind astfel oportu­nități de petrecere a timpului liber într‑un mod creativ, un timp de calitate petrecut de părinte alături de copilul său.

Ce se găsește într‑o LUDOTECĂ?

Ludoteca găzduiește colecții variate, și anume:

  • Jocuri educative, logice pentru dezvoltarea abilităților intelectuale și ma­nu­ale, a creativității,
  • Jucării pentru preșcolari și școlari mici,
  • Carte cu povești și poezii ilustrate, cu jocuri de puzzle, enciclopedii din diverse domenii specifice vârstei, benzi desenate,
  • Reviste pentru copii.

Aceste colecții sunt completate de articole de papetărie – creioane colorate, planșe pentru colorat, tablă pentru exersarea abilităților de scriere și desen –, dar și o componentă electronică – un televizor smart etc.

Serviciul care există și funcționează în cadrul Biroului Împrumut pentru copii din biblioteca publică, este accesibil copiilor cu vârste de până la 7‑8 ani și aparținătorilor acestora. Prezența unui adult lângă copilul din categoria de vârstă menționată anterior devine obligatorie în contextul în care activitatea propusă a se desfășura în acest spațiu este aceea de a deprinde abilități de lectură prin joc.

O definiție care susține acest obiectiv, dificil de atins în prezent, este aceea că se poate considera jocul ca fiind o interacțiune spontană și creativă cu mediul în­conjurător. Ludoteca, ca mediu înconjurător, pune la dispoziție și colecția de carte, nu doar colecția de jucării și jocuri, astfel încât să se poate trece în mod facil de la joaca cu jucăriile la o joacă cu și despre cuvinte: lectura cu glas tare.

La vârste mici, de câteva luni, atenția copiilor nu durează mult, dar se simt confortabil ascultând vocea părintelui, care spune cuvinte într‑un ritm liniștitor, și atunci, vor asocia această stare cu povestea, mai târziu cu cartea. Se vor obișnui cu această stare, dezvoltând astfel o afecțiune durabilă pentru lectură și, în același timp, vor împărtăși cu părintele interesul pentru același obiect – carte, pentru aceeași activitate – lectura, făcând primii pași către o comunicare pozitivă copil‑părinte.

Iată un exemplu: părintele este atent la carte, o răsfoiește pagină cu pagină citind, astfel încât, în timp, copilul va copia atitudinea adultului. Sunetul vocii cu­nos­cute îl va ajuta să‑și dezvolte limbajul pas cu pas, și astfel lectura devine o par­te importantă a unei rutine – timp liber petrecut în ludotecă –, citind cartea alea­să de copil, timpul înainte de culcare acasă.

La o vârstă timpurie, de câteva luni sau ani, copilul nu înțelege nici pe depar­te cărțile, conținutul poveștilor, dar vocea cunoscută, citind îi induce un confort important în această etapă de dezvoltare.

Cărțile cele mai potrivite, care se și găsesc în colecțiile ludotecii, sunt cele cu care copilul poate interacționa, adăugând eventual zgomote, acțiuni, sunt cărțile cu animale, cu mijloace de transport, care se pot răsfoi însoțite de manifestări verbale, sunt cărțile cu păpuși, cu puzzle‑uri atașate sau cu texturi diferite, pentru ca cel mic să le poată simți. Așa‑numitele cărți‑jucării ajută mult la interacțiunea cu acest obiect – cartea – și creează o relație benefică, ce se va dezvolta progresiv în timp, dacă nu rămâne episodică. Cu cât comunicarea este mai frecventă, mai activă, cu atât competențele se vor dezvolta; lectura poate deveni și o rutină, dar completată mereu cu noi informații, cu alte povești, poate ajuta copilul să comunice din ce în ce mai bine.

De la joaca cu jucăriile, se poate trece pas cu pas la o altă joacă, de exemplu cea cu poveștile și cuvintele, iar în viitor un copil va deveni scriitor; se va juca cu oamenii – copii de aceeași vârstă și va deveni un lider, se va juca cu ideile și ar putea deveni un filosof, se va juca cu emoțiile și ar putea deveni un actor, un artist, un profesor etc. Oricare ar fi domeniul de interes, dacă se poate ajunge la el prin intermediul jocului, fără o obligativitate vizibilă, copilului îi va plăcea și atunci va excela de la o vârstă mică până la cea adultă.

Pentru a putea afla domeniul favorit, un pas important, definitoriu care trebuie făcut este acela de a asculta și a se face ascultat. În prezent, acest aspect este greu de bifat pozitiv; poate fi transformat benefic într‑un spațiu oarecum străin de cel familiar, așa cum este ludoteca, pentru că măcar aici când părintele citește, copilul ascultă. În acest mod, un pas către o bună educație a fost făcut.

Ascultând povești cu sfaturi, exemple, valori morale, întâmplări recognoscibile, copilul va ajunge să‑și dezvolte și mai bine deprinderile de înțelegere, astfel încât competențele lui de gândire să treacă la un nivel superior.

Un alt aspect important, ce poate fi de folos în deprinderea de lectură, în afa­ra jocului, este fascinația copiilor pentru animale existente sau dispărute și astfel, interesul lor poate fi orientat către cărțile, enciclopediile, albumele din colecțiile ludotecii, care tratează aceste subiecte, fie sub forma informațiilor științifice, fie sub formă literară – povești, poezii, ghicitori. Acestea din urmă, redate într‑o manieră simplă, ilustrată, pot constitui mijloace de îmbogățire a vocabularului, dezvoltarea unui limbaj variat, o creștere calitativă a nivelului de comunicare. Chiar dacă ajung să‑și identifice o carte sau o poveste ca fiind preferată și pe care o vor citită mereu, este bine să fie susținută cu răbdare această preferință, pentru că reprezintă un pas înainte către o mai bună dezvoltare a înțelegerii și limbajului; copiii vor fi astfel încurajați să gândească, să găsească rezolvări ale situațiilor, să ghicească finalul sau chiar să propună un final alternativ pentru povestea cunoscută.

Comunicarea la vârste mici este în mod obligatoriu condiționată de componenta socială. Deși tehnologia le poate pune la dispoziție copiilor de vârste mici, jocuri video, animație, aplicații variate, acestea nu aduc elementul social, reprezentat de interacțiuni interpersonale ca: tonalitate, gestică, cunoaștere deja acu­mu­lată. Este vital pentru copii și viitorul personalității lor să se adreseze unor persoane, atunci când parcurg pași către interacțiune. Mass‑media, internetul nu reprezintă ceva distructiv decât dacă, folosite în exces, ajung să elimine celelalte variante de petrecere a timpului liber. În acest context, se poate clasifica timpul ca fiind un timp destinat contactului uman și un timp electronic. Timpul des­tinat contactului uman se manifestă în orice moment în care copilul relaționea­ză cu alți oameni, într‑un mod direct: se joacă, vorbește, ascultă povești; astfel de momente specific umane sunt mult mai bogate la nivel psihologic, comparativ cu timpul petrecut cu mijloace specifice tehnologiei, într‑o lume virtuală. Se obține o calitate mai bună a informației pe care copilul o poate asimila mai te­mei­nic. Este foarte posibil ca joaca pe calculator să fie constructivă până la un anu­mit nivel, dar este limitativă, nelăsând loc pentru creativitate, urmezi comenzile prestabilite ale jocului electronic, nu îl poți îmbunătăți sau varia.

De aceea, trebuie menținut un permanent echilibru între cele două tipuri de timp, în special când sunt implicați copiii. Timpul electronic poate fi monitorizat cantitativ și calitativ și nu trebuie să înlocuiască momentele timpului de contact uman, pentru că atunci devine negativ pentru dezvoltarea micilor perso­nalități. Dar pentru că limitarea nu are întotdeauna efectul scontat în relația copil‑părinte, o alternativă a fi o dietă de joc, un mix de activități care să mențină tocmai acel echilibru menționat anterior, cu condiția esențială de a fi implicați atât copiii, cât și adulții din jurul lor.

Astfel, devine ușor de înțeles și de acceptat că majoritatea copiilor la vârste timpurii învață mai eficient când sunt relaxați și se simt în siguranță. Jocul promovează și susține aceste două stări emoționale, care implică obligatoriu cele două părți participante, copilul și adultul aparținător, permițându‑i primului să reacționeze la adevăratul potențial, iar celui de‑al doilea, să‑i ofere mediul necesar, relaxant, amuzant și sigur.

Ludoteca este un astfel de spațiu, prin colecțiile, serviciile și ambientul puse la dispoziția utilizatorilor – copii și părinți; un astfel de loc permite copilului să‑și aleagă timpul, jocul și, de asemenea, partenerii de joc, un loc în care joaca de‑a lectura funcționează eficient, în special atunci când copiii se pot juca cu proprii părinți, când adulții le devin parteneri de joc.

Și se întâmplă ca într‑un astfel de context și spațiu să rezulte un adevăr, posibil de acceptat, că învățatul este precum respiratul (John Holt).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here