Acasă Editură „Incursiune în presa ieșeană din prima jumătate a secolului al XIX‑lea”...

„Incursiune în presa ieșeană din prima jumătate a secolului al XIX‑lea” – Sanda Beatrice BITERE

33
0

Omagierea de către Asociația Română de Istorie a Presei, prin ultima ediție a congresului de profil, a celor 190 de ani de presă de la Albina românească m‑a inspirat în aplecarea către cunoașterea istoriei publicațiilor periodice ieșene, precum și a marilor oameni și idei care le‑au dat viață.

În consecință, cu rezerva și tatonările începătorului, am pornit la răsfoirea cataloagelor din biblioteci (Biblioteca Academiei Române, bibliotecile centrale universitare din Iași și Cluj), precum și a lucrărilor fundamentale în domeniu, în principal: Publicaţiunile periodice româneşti (ziare, gazete, reviste), descriere bibli­ografică de Nerva Hodoş și Al. Sadi‑Ionescu, cu o introducere de Ion Bianu, bibli­otecarul Academiei Române, tom I, catalog alfabetic 1820‑1906, Librăriile Socec et comp. și C. Sfetea, Bucureşti; Otto Harrassowitz, Leipzig; Gerold & Comp., Viena, 1913[1]; Nicolae Iorga, Istoria Presei românești de la primele începuturi până în 1916, Tipografia Adevărul, București, 1922; Ion Hagiu, Dicționar al pre­sei literare românești (1790‑1982), Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987; Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești (1731‑1918), Editura Științifică, București, 1995; Nicolae Iorga, Istoria presei româ­nești, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1999; Marian Petcu, Istoria presei române, Editura Tritonic, București, 2002; Marian Petcu (coord.), Istoria jurnalismului în România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, Iași, 2012.

Referitor la abordarea istoriei presei tipărite la Iași, este divers documentată prin studiile dedicate de autori ca Mircea‑Cristian Ghenghea, Camelia Stum­bea, Vasile Ilincan, Elena Chiaburu, Gheorghe‑Ilie Fârte, Carmen Ţâgșorean, Paul Cornea, Iulian‑Cătălin Dănilă s.a., precum și prin monografii de dată recentă: Liviu Iulian Roman, Presa din Moldova și problematica unirii Principatelor (1855-1858), Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, Colecția His­to­rica, 2014; Diana Vrabie, Imaginea Iașilor în presa interbelică ieșeană, Ed. Junimea, Iași, 2016; Emilia Chiscop, Presa ieșeană de informație (1890‑1910), Ed. Junimea, Iași, 2018.

Ca rezultat de etapă se prezintă articolul de față, bazat pe surse intermediare și având ca scop evocarea, pentru cititorul de azi, a jaloanelor editoriale și a per­sonalităților întemeietoare ale presei de pionierat, la Iași. Intervalul de referință avut în vedere este delimitat de Courrier de Moldavie, a cărui apariție, la 18 februarie 1790, este considerată portdrapelul pentru începuturile presei în Prin­cipatele Române marcate în anul 1829[2] de Curierul Românesc (București, 8 aprilie) și Albina Românească (Iași, 1 iunie) și, respectiv, de ziarul Zimbrul, fondat la 3 iulie 1850.

Cartea de vizită a celor 22 de publicații amintite conține, în mod inegal, ele­mente principale de descriere bibliografică, decorsetate însă din formatul standardizat: titlu și subtitlu (în forma actualizată), date de apariție (perioada, tipografia), colectivul de redacție, periodicitate, grafie. La acestea vin, în completare, informații privind profilul periodicului, articolul‑program, colaboratori iluștri.

Marcajul cu asterisc indică publicațiile care nu mai există fizic, dar sunt semnalate în presa vremii sau în contribuții științifice.

Fiind gândită ca un ghid de informare rapidă pentru cititori și stadiu de plecare pentru dezvoltări ulterioare, această succintă trecere în revistă a începuturilor presei ieșene rămâne deschisă observațiilor și completărilor.

Printre foi volante, reviste, ziare și suplimente, am inclus, totodată, din categoria „precursori” ai publicațiilor periodice, calendarele și almanahurile tipărite la Iași în perioada analizată, rezultând un tablou sinoptic cu peste 40 de titluri, în ordinea cronologică a apariției, după cum urmează:

 

  1. Courrier de Moldavie

Prima publicație periodică tipărită de pe teritoriul țării[3] apare la Iași, între 18 febr. – 1 apr. 1790. Este editată în limba franceză, cu frecvență săptămânală, la o tipografie de campanie, de către Cartierul General al Armatei Ruse al prințului Potemkin, cantonat la Iași în perioada războiului ruso‑turc (1787‑1791)[4]. Dintre cele șapte numere consemnate, s‑au păstrat cinci (nr. 1‑4 și nr. 7) la Biblioteca de Stat „V.I. Lenin” din Moscova, care au fost văzute și constituie subiectul tratat de George Haupt (1966) în articolul intitulat La Russie et les princi­pau­tés danubiennes en 1790. Le prince Potemkin‑Tavričeskij et le Courrier de Moldavie[5].

Courrier de Moldavie, arată Haupt, „a fost, în esență, un jurnal de informare generală, exprimând punctele de vedere politice ale prințului Potempkin…” (op. cit., pp. 60‑61, traducere din limba franceză), făcând parte din măsurile culturale prin care acesta dorea să câștige simpatia boierilor și a opiniei publice din Moldova. „Interesul principal al publicației este de aducere la cunoștința opiniei publice dintr‑o regiune încă fără presă și destul de izolată de lumea exterioară a evenimentelor cele mai importante ale epocii…”, precum și „deschiderea unei ferestre spre Europa” și spre Revoluția franceză (ibidem, p. 62).

În sprijinul clarificării opiniilor privind conținutul și caracterul publicației[6] vine Ilie Rad, în anul 2000, cu articolul intitulat Prințul Potemkin și primul ziar tipărit în Principatele Române: Courrier de Moldavie (1790)[7].

  1. *Calendar

Apare la Iași, în anii 1814 și 1821, în scriere chirilică, la Tipografia Politiceas­că[8]. Probabil este vorba despre tipografia „politicească” (în sensul de „laică”, diferită de a Mitropoliei[9]) aparținând tipografilor‑gravori Mihail și Policarp Stril­bițchi, la care a fost editat, în anul 1785, în alcătuirea arhimandritului Var­tolomei Măzăreanu[10], un *Calendariu pe 112 ani, cel mai vechi calendar românesc din Moldova[11].

  1. Novitale dela armie

Foaie volantă cu informații despre operațiunile militare rusești, editată de Gh. Asachi în trei numere (două din 10 mai 1829 și unul din 15 mai 1829). A anun­țat pe „prenumeranți” despre apariția Albinei românești „fără sminteală, de la 1 iunie 1829 – 15 ianuarie 1830”.[12]

A urmat, la 17 aprilie 1829, o Înştiinţare despre gazeta românească din Eşi, în care se anunțau conţinutul şi obiectivele publicației denumită finalmente Albina românească: „Iea [gazeta] va cuprinde: Politiceşti şi interesante novitale din toate ţările lumei, Buletine de la teatrul războiului, culegeri istorice, literale, morale, filologice, acele despre folositoare aflări, şi mai ales adese se vor împărtăşi din vrednici scriitori povăţuiri despre Economia câmpului, despre care pentru toate timpurile anului se vor însemna regule după sistema practicită în țările politicite, atât despre mai buna lucrarea pamântului, a pometelor, a viilor, a stupilor, a viermilor de mătasă, a velniților, a pădurilor, cât și povățuiri pentru ferirea și vindecarea Epizotiei (boalei vitilor) și alte folositoare pentru moșinași și posesori.”[13]

  1. Albina românească, gazetă politico‑literară[14]

Apare bisăptămânal, între 1 iun. 1829 și 3 ian. 1835, respectiv 3 ian. 1837 și 8 ian. 1850, la Tipografia Albinei, cu caractere chirilice. Fondator și director: Gh. Asachi. Este primul ziar în limba română din Moldova[15], alăturându‑se Curierului românesc (București, 8 apr. 1829) al lui I. Heliade‑Rădulescu ca piatră de fundament pentru presa națională. Editori: Gh. Săulescu, I. Codrescu, V. Fabian‑Bob[16]. Printre colaboratori: C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, A. Donici, V. Alecsandri, C. Caragiali, N. Nicoleanu, G. Săulescu, G. Sion, C. Bolliac, D. Gusti etc.

Schimbări de subtitlu: din 1 ian. 1830, în „gazetă politico‑administrativă literară”; din 2 apr. 1831, în „gazetă administrativă şi politică literară”.

Din 1831, conține articole în limbile română și franceză.

Nu apare între 8 ian. și 7 dec. 1833 şi între 30 iun. 1835 și 3 ian. 1837.

De la 7 dec. 1833, titlul și subtitlul sunt o perioadă bilingve (română‑fran­ceză): „Albina românească, gazetă politico‑literară – L’Abeille moldave, gazette poli­tique et littéraire”.

Schimbare de titlu: între 9 ian. 1850 și 24 nov. 1858 apare ca „Gazeta de Mol­da­via. Urma Albinei Românești cu al ei foileton”.

Gazeta de Moldavia va fi continuată de „Patria, foaie politică și literară” (27 nov. 1858 – 5 oct. 1859), redactor fiind C. Gane[17].

Suplimente şi adausuri la Albina românească:

4.1. „Foaie oficială” (3 apr. – 12 iun. 1832). Apar 16 numere, neregulat.

4.2. „Alăuta românească”[18]. Apare sub redacția lui Gh. Asachi, între 14 mart. 1837 și 3 feb. 1838 (opt numere), la Tipografia Albinei, neregulat; între 1 iul. 1838 și 1 sept. 1838 (cinci numere), sub redacția lui M. Kogălniceanu, cu subtitlul „Supliment literar al Albinei românești” și apariție bilunară. Este considerată „prima revistă din Moldova, consacrată exclusiv literaturii” și, totodată, „cea dintâi tentativă însemnată de afirmare a elementului autohton în literatură”[19], anticipând programul revistei Dacia literară (1840). A fost suprimată de domnitorul Mihail Sturdza după al cincilea număr, din cauza publicării articolului „Filozofia vistului” (de O. Senkowski), în traducerea lui M. Kogălniceanu.

4.3. „Foaie sătească a Principatului Moldovei”[20] (2 apr. 1839 – 24 iun. 1851). Redactor: Gh. Asachi ([1939], apoi de la 2 iun. 1846); M. Kogălniceanu (de la 7 apr. 1840); C. Rolla (de la 16 dec. 1845). Apare săptămânal, cu caractere chirilice, la Tipografia Institutului Albinei, apoi, de la 7 apr. 1840, la Tipografia Sfintei Mitropolii. A fost înființată „pentru cultura sătenilor”, pentru a le comunica „dispoziții administrative, legile, mezaturile, prețurile curente etc.” (p. 258)

Suplimente la „Foaia Sătească”:

4.3.1. „Foaie pentru agricultură, industrie şi negoţ” (7 apr. – 8 dec. 1840). Apare lunar, cu scriere chirilică, sub redacția lui M. Kogălniceanu, la Tipografia Sfintei Mitropolii.

4.3.2. „Adaos la Foaia Sătească” (19 ian. 1841 – 24 iun. 1851).

4.3.3. „Foaie de învăţături folositoare” (16 ian. – 24 dec. 1844), apare bi­lunar.

4.3.4. „Adaos extraordinar la Foaia Sătească” (25 feb. 1845 – 17 iun. 1851).

4.4. „Arhiva Albinei pentru arheologie română și industrie” (9 apr. 1844 – 25 mai 1847). Redactor: Gh. Asachi. Apar 13 numere, neregulat, la Tipografia Albinei.

4.5. „Noua Albină română, foaie literară și artistică. Adaos la Gazeta de Moldavia” (5 ian. – 7 feb. 1857). Apare bilunar, la Tipografia Institutului Albinei.

  1. *Calendar zilnic pentru totdeauna cuprinzător.

Apare în anul 1830, cu caractere chirilice, în alcătuirea lui I. Ono­freaiuvici[21].

  1. Buletin, foaie oficială

Apare bisăptămânal între 22 iun. 1833 și 27 sept. 1859, la Tipografia Albinei, cu alfabet chirilic. Redactor de la 1 iulie 1851: Gh. Asachi.

Schimbări de titlu: de la 1 iul. 1851, în „Buletin, foaia publicaţiilor oficiale a Principatului Moldaviei’; de la 3 ian. 1857, în „Buletin oficial, foaia publicaţiilor oficiale a Principatului Moldaviei”; de la 11 dec. 1858, în „Principatele‑Unite Moldova şi Valahia. Buletinul oficial al Moldovei”.

Suplimente independente:

6.1. „Adaos la Buletin, foaia publicaţiilor oficiale” (din 1 iul. 1851).

6.2. „Săteanul” (ian. – iul. 1853).

6.3.„Adaos la Buletinul Oficial al Moldovei” (din 4 ian. 1859).

Buletinul este înlocuit de Monitorul oficial a Moldovei. Principatele‑Unite Moldova şi Valahia (28 oct. 1859 – 28 fevr. 1863), editat de Th. Codrescu (Tipografia Buciumul Român).[22]

  1. Tableaux de l’histoire moldave

Sub conducerea lui Gh. Asachi, la Tipografia Albinei, apar cinci numere (între anii 1833 și 1845), în limbile română (cu caractere chirilice și, din 1839, semi‑chirilice) și franceză, conținând cinci tablouri cu tematică istorică: Ștefan cel Mare și mama lui în fața Cetății Neamțu (1833, I); Ștefan cel Mare cuvântând al său testament politicesc (1833, II); Alexandreu cel Bun, Domnul Moldovei, când au primit coroana și hlamida de la ambasadorii împăratului Ioan Paleologul II (1839, III); Dochia și Traian după zicerile populare ale românilor, cu itinerariul muntelui Pionul (1840, IV); Lupta moldovenilor cu cavalerii Cruciei la anul 1423 (1845, V)[23].

  1. Calendar nou

Apare la Tipografia Albinei, sub redacția lui Gh. Asachi, în anii 1835 și 1841, în scriere chirilică, cu titlul în limbile română, franceză (Almanac de Jassy) și ger­mană (Kalender auf das Jahr …) și cu unele texte bilingve (română‑franceză)[24].

  1. Arhiva românească. Foaie retrospectivă şi trimestrială

Apare sub redacția lui M. Kogălniceanu, în [apr.] 1840‑1841, 1845 (ediția I, cu alfabet chirilic) și 1860, 1862 (ediția a II‑a), la tipograful‑editor A. Bermann. Considerată prima colecție de documente istorice și literare tipărite[25], va continua să fie publicată, între anii 1940[și 1946], de V.M. Kogălniceanu[26].

  1. Dacia literară[27]

Redactor: M. Kogălniceanu. Apar trei numere (unul la două luni) în perioada 30 ian. – iun. 1840 (ediția I), la Cantora Jurnalului (Cantora Daciei literare, Cantora Foii sătești), cu litere chirilice, apoi în 1859 (ediția a II‑a), la tipograful‑editor A. Bermann, cu litere latine.

Este considerată prima revistă cu un program literar coerent, formulat în Introducţia semnată de M. Kogălniceanu, program care susține promovarea originalității și a specificului naţional în literatură. Elocvente în acest sens sunt și cele patru secțiuni ale revistei:

  1. „compuneri originale ale conlucrătorilor foaiei”;
  2. articole originale din celelalte jurnaluri româneşti;

III. critica cărţilor nou ieşite în deosebitele provincii ale Daciei;

  1. „Telegraful Daciei”, ştiri culturale, editoriale.

Printre colaboratori: V. Alecsandri, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al. Russo, Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi, N. Bălcescu, N. Filimon, Al. Donici, B. Petriceicu-Hasdeu, C. Bolliac ș.a.

  1. Icoana lumii. Foaie pentru îndeletnicirea Moldo‑Românilor

Revistă săptămânală de popularizare științifică, care apare sub redacția lui Gh. Asachi, la Institutul Albinei: ediția I, între 29 sept. 1840 și 28 dec. 1841 (seria I) și 1 oct. 1845 și 25 sept. 1846 (seria a II‑a), cu alfabet chirilic; ediția a II‑a, între 20 mai 1865 și 8 aug. 1866, cu schimbare de subtitlu în „Jurnal periodic literar, științific, comercial şi industrial, ilustrat cu stampe”, apare săptămânal, având caracter enciclopedic.

Este considerată printre primele publicații care însoțesc textul cu ilustrații[28], scopul fiind „obșteasca luminare a tinerimii și a poporului”[29]. Colaboratori: I. Ionescu de la Brad, C. Negruzzi, Th. Codrescu.

  1. Le Glaneur moldo‑valaque. Journal scientifique, littéraire et industriel – Spicuitorul moldo‑român. Jurnal științific, literar și industrial[30].

Revistă lunară, care apare în perioada ian. – dec. 1841, în limbile română (cu caractere semi‑chirilice) și franceză, la Tipografia Institutului Albinei. Director: Gh. Asachi. Secretar de redacție: A. Gallice. Variantă de titlu: Le Glaneur moldo‑roumain.

  1. Calendarium franciscano‑romano‑julianum[31] „Ad usum fratrum minorum S. Francisci conventualium in Moldavia”

Apare în limba latină, la Iași, între 1841‑1918, la tipografiile: Typis Officii Ephemeridum Communalium (1844‑1846), Instituti Albini (1850), Buccinae Romanae (1854), Typis H. Goldner (1871, 1901, 1915‑1916, 1918), Typis N. Stefăniu et. Soc. (1912). Numai în anul 1852, calendarul a fost tipărit la Galați (Ex Typis Francisci Monferrato)[32].

Variante de titlu: Ordo divini oficii recitandi sacrique peragendi ad usum (1844‑1845 și 1901‑1918); Calendarium franciscano‑romano-julianum (1846, 1852, 1871).

  1. Calendar pentru poporul românesc pe anul …

Tipărit anual la Captora Foii săteşti între 1842 și 1847, cu caractere chirilice, iar din anul 1848 este tipărit la Institutul Albinei Române. Publicația cu caracter enciclopedic este redactată de M. Kogălniceanu (în perioada 1842‑1846), apoi de Gh. Asachi (între 1847 și 1869) şi ulterior de fiul acestuia, Al. Gh. Asachi (în intervalul 1870‑1876). Printre colaboratori: M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, Al. Donici, C. Negri, I. Ionescu de la Brad, T. Stamati. [33]

Schimbări de titlu: „Calendar pentru români” (1848); „Calendar pentru români pe anul…” (1851‑1852, 1861, 1865‑1868); „Kalendar pentru români” (1857‑1860, 1862); „Calendar pentru români” (1874‑1876).

Apare împreună cu „Almanah de învăţătură şi petrecere” ilustrat cu stampe, editat anual ca supliment al Calendarului, cu începere din 1842, sub redacția lui de M. Kogălniceanu, la Cantora Foii Săteşti, cu caractere chirilice. Preia din ideile Daciei literare.

Variante de titlu: „Almanah de învăţătură şi de petrecere” (1857‑1860, 1862), „Almanah pentru români”, „Almanach de învăţătură şi petrecere”.

  1. Calendăraş folositor fiecărui om şi neschimbat pentru totdeauna

Apare în anul 1844, la Institutul Albinei, cu alfabet chirilic. Conține informații practice și „rețete folositoare pentru multe feluri de boli”[34].

  1. [Propăşirea], foaie ştiinţifică şi literară

Redactori: V. Alecsandri, P. Balş; I. Ghica; M. Kogălniceanu. Apare săptămânal, între 9 ian. și 29 oct. 1844, la Tipografia Foii săteşti, cu caractere semi-chi­ri­lice (42 de numere).

După prima apariție, la 2 ianuarie 1844, cu titlul Propăşirea, foaie pentru interesurile materiale și intelectuale, cenzura înlocuiește titlul cu Foaie ştiinţifică şi literară și suprimă subtitlul. Articolul‑program conținea trei secțiuni coordonate de diferiți redactori: științele exacte (I. Ghica), științele morale și politice (M. Ko­găl­niceanu), literatura (C. Negri, D. Ralet, C. Negruzzi, Al. Donici, V. Alecsandri) și sublinia scopul de „a deștepta un interes mai viu pentru știință și nație”[35]. Lista colaboratorilor este completată de P. Balș, Gr. Alexandrescu, N. Bălcescu, D. Bolintineanu, C. Boliac, A.T. Laurian, Al. Mureșanu[36] etc.

Publicația se înscrie pe urmele Daciei literare[37], fiind considerată prima revistă literară din Moldova cu profil enciclopedic (M. Petcu, 2012).

  1. Povățuitorul sănătății și al economiei, foaie periodică pentru poporul romănesc

Redactor: Dr. C. Vârnav. Apare bilunar (24 de numere), în perioada [15 feb.] 1844 – [înainte de 1 aug.] 1845, la Tipografia Institutului Albinei, cu alfabet de tranziție.

Această publicație dedicată diseminării cunoștințelor științifice din domeniile igienă, medicină veterinară și agronomie[38] este precursoarea revistei săptămânale Foaia Societăţii de Medici şi Naturişti din Principatul Moldovei (1 iul. 1851 – 1 iun. 1853), care, în ian. 1887, devine Buletinul Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iaşi, ulterior (1924) redenumit Revista medico‑chirurgicală a Societăţii de Medici şi Naturalişti din Iași.

  1. Calendar pentru bunul gospodar

Autor și redactor: I. Ionescu de la Brad (1818‑1891), considerat „primul mare agronom român”[39], „părinte al științei agricole românești”[40]. Prima ediție apare la Iași, în 1845, la Cantora Foii sătești, în scriere chirilică. Cea de‑a doua ediție apare sub titlul Calendar pentru bunul cultivator la București, în 1861, la Tipografia Statului Nifon, cu alfabet de tranziție. Calendarul este apreciat ca „un adevărat manual de agricultură populară, cu îndrumări de mecanică agricolă”[41], „un adevărat curs de agricultură”[42].

  1. Mercuriul de Iași sau Avizuri comerciale și interesante

Apare la 5 dec. 1845, sub redacția lui Gh. Asachi, ca număr unic „de probă”, în limbile română (cu caractere chirilice) și franceză[43].

  1. *Gazeta medico‑istorico‑naturală şi agronomică.

Apare la Iași în anii 1847‑1848, având profil științific[44].

  1. L’Enseignement. Éducation, Instruction, Littérature, Industrie – Învățătură. Creștere, instrucție, industrie, cronică

Revista apare lunar, de la 1 ian. – 15 mai 1849, la Tipografia Institutului Albinei, în limbile română (cu caractere semi‑chirilice) și franceză, cu mențiunea „Fondat de profesorii Colegiului sub auspiciile Epitropilor învățăturilor publice”[45].

  1. Zimbrul

Gazeta politică și literară[46] apare discontinuu, în intervalul 3 iul. 1850 – apr. 1884, la Tipografia Buciumul Român, cu A. Fotino ca director. Colectiv de redacție: Th. Codrescu, D. Gusti, V.A. Urechia, I. Codrescu, C. Codrescu, V.N. Lupu.

Frecvență: bisăptămânal (între 3 iul. 1850 și 21 feb. 1852; 17 ian. 1855 și 10 sept. 1856; 1 nov. și 30 dec. 1858); zilnic (între 19 dec. 1878 și 29 mart. 1879); trisăptămânal (între 16 nov. 1883 și apr. 1884).

Schimbare de titlu: de la 1 nov. 1858, în „Zimbrul și Vulturul”.

Fuzionează la 2 ian. 1859 cu „Steaua Dunării, jurnal politic, literar și comercial” fondat în 1855 de M. Kogălniceanu, sub titlul „Steaua Dunării, Zimbrul şi Vulturul”.

Schimbare de titlu: de la 19 dec. 1878, în „Zimbrul. Ziar cotidian, politic şi economic”. Schimbare de subtitlu, de la 16 nov. 1883, în „Ziar politic, literar și științific”. Tipărit cu alfabet de tranziţie şi, de la 19 dec. 1878, cu alfabet latin.

Suplimente:

22.1. *Calendarul literar al Foii „Zimbrului” (1850‑1851). Tipografia Buciumul Român[47].

22.2. Foiletonul Zimbrului (23 ian. 1855 – 16 iul. 1856). Redactori: I. Codrescu, D. Gusti. Periodicitate săptămânală.

Zimbrul este considerat primul ziar politic cu foileton[48], având scopul de a mulțumi „curiozitatea publicului în privința noutăților din străinătate, cum și a celor din lăuntru”[49].

În loc de concluzii, pentru un final deschis, câteva considerații:

Foaia de parcurs a publicațiilor periodice care au apărut la Iași până la mijlocul secolului al XIX‑lea ne relevă, în desfășurătorul de față, câteva aspecte definitorii ale epocii și cu perspective de dezvoltare, cu referire la:

  • cultivarea interesului pentru larga popularizare și difuzare de informații, fapt ilustrat prin caracterul eclectic al primelor publicații periodice (foi volante, ziare, reviste, suplimente) și de „precursorii” acestora (calendare și almanahuri);
  • rolul informativ corelat cu cel formativ[50] îndeplinit de presa începuturilor;
  • procesul de introducere și promovare a utilizării limbii române;
  • specificul grafiei de tranziție de la caracterele chirilice, ilustrând „o diversitate de sisteme de scriere, de frământări și controverse privind introducerea scrierii cu alfabet latin”[51];
  • preocuparea celor două personalități fondatoare de publicații, redacții și tipografii, Gheorghe Asachi și Mihail Kogălniceanu, privind atragerea de colaboratori din toate provinciile românești și formarea audienței;
  • promovarea creațiilor originale ale românilor de pretutindeni și a culturii naționale, vizibilă prin „firul roșu” al ideilor programatice care leagă Alăuta românească (1837), Dacia literară (1840), Calendar pentru poporul românesc (cu Almanah de învățătură și petrecere, 1842) și Propășirea (1844);
  • orientarea presei, în jurul anului 1840, spre diversificare și specializare, după cum arată V. Ilincan (2017): „Presa literară nu cu­prin­dea, la începuturile ei, numai publicații cu caracter strict literar. Ea a fost în acea perioadă mai mult o presă culturală și politică, având un spectru larg, în domenii cum ar fi: istoria, filosofia, economia, medicina, arta, literatura, pedagogia etc.: Dacia literară (1840), Icoana lumii (1840), Spicuitorul moldo‑român. Jurnal științific, literar și industrial (1841), Propășirea. Foaie științifică și literară (1844)”[52]. Ca jurnale politice ale vremii, se disting Gazeta de Moldavia și
  • sporirea numărului de tipografii ieșene, în perioada analizată fiind menționate: Tip. Sfintei Mitropolii (1689), Tip. Politicească a lui Mihail Strilbițchi (1784?), Institutul Albinei (1828 / 1832), Cantora Foii Sătești (1840), Tip. Buciumul Român (1850), Tip. A. M. Bermann (1855).

 

[1] Biblioteca Academiei Române, Bibliografia Națională Retrospectivă, Bibliografia Periodicelor din România (1790‑1930), Tom I (1820‑1906) abreviat BAR PPR I. https://biblacad.ro/bnr/ppr.php.

[2] Nicolae Iorga, Istoria presei românești, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1999, p. 44. Vezi și Constantin Antip, Contribuții la istoria presei române, Uniunea Ziariștilor din R.P.R., București, 1964, p. 11; Dan Berindei (coord.), Istoria românilor, vol. VII, tom I, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 351.

[3] Ion Hagiu, Dicționar al presei literare românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, p. 89 (Abreviat în trimiteri: DPLR).

[4] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, Dicționarul presei românești (1731‑1918), Editura Științifică, București, 1995, p. 138. (Abreviere utilizată pentru trimiteri: DPR)

[5] În: „Cahiers du monde russe et soviétique”, 1966, vol. 7, no. 1, p. 58‑62.

[6] O utilă trecere în revistă a autorilor care tratează subiectul găsim la Vasile Ilincan, Istoria presei literare românești. Secolul al XIX‑lea, curs opțional pentru învățământul la distanță, Universitatea „Ștefan cel Mare”, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, Suceava, 2010, p. 24‑26.

[7] În: „Adevărul de Cluj”, 25 apr. 2000, p. 6.

[8] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 89.

[9] Elena Chiaburu, Carte și tipar în Țara Moldovei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2010, p. 307.

[10] Ștefan S. Gorovei, Arhimandritul Vartolomei Mazereanu și activitatea sa. Noi contribuții. Archi­mandrite Bartholomeu Mazareanu and his activity. New contributions. Annals of Putna (Analele Putnei), issue 1, 2009, p. 357.

(https://www.academia.edu/12029536/Arhimandritul_Vartolomei_Mazereanu_si_activitatea_sa._
Noi_contributii (www.ceeol.com, accesat: 10.10.2019).

[11] Eugen Pavel, Arheologia textului, Casa Cărții de Știință, Cluj‑Napoca, 2012, p. 73.

[12] Biblioteca Academiei Române, Bibliografia Românească Veche, vol. III (1890‑1830), p. 670

(https://biblacad.ro/bnr/brv.php, accesat: 12.10.2019).

[13]Vezi BAR PPR I: p. 20.

[14] Un indice bibliografic pentru Albina românească (1829‑1849), vol. I‑II, de Lenuţa Drăgan şi Mariana Stescu (1999), găsim la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) „Mihai Eminescu” Iași. Vezi și: BAR PPR I: p. 86‑87, 286; DPR: p. 25.

[15] Ion Hangiu, op.cit., p. 31.

[16] Vasile Ilincan, op. cit., p. 37.

[17] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 312.

[18] Un indice bibliografic pentru Alăuta românească (1837‑1838), realizat de Cornelia Oprişanu (1969), găsim la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iaşi. Vezi și: BAR PPR I: p. 12, 18; DPR: p. 23; DPLR: p. 28.

[19] Vasile Ilincan, op. cit., p. 38.

[20] Vezi BAR PPR I: p. 2, 3, 18, 50, 256‑258, 452; DPR: p. 53, 193;

[21] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 115.

[22] Ibidem, p. 70. Vezi și BAR PPR I: p. 86‑87.

[23] Ibidem, p. 145. Vezi și BAR PPR I: p. 181.

[24] Ibidem, p. 103.

[25] Ion Hangiu, op. cit., p. 46.

[26] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 103. Vezi și BAR PPR I: p. 53.

[27] Un indice pe materii şi alfabetic al revistei „Dacia literară” (1840) şi al revistei „Propăşirea” (1844) găsim la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) „M. Eminescu” Iaşi (Serviciul Bibliografic, 1964). Vezi și BAR PPR I: p. 181; DPR: p. 154. Vezi și: BAR PPR I: 322‑323; DPR: p. 230.

[28] Ion Hangiu, op. cit., p. 169.

[29] Nicolae Iorga, op. cit., p. 69.

[30] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 392. Vezi și BAR PPR I: pp. 311, 682.

[31]Ibidem, op. cit., p. 115.

[32] Marian Petcu (coord.), Istoria jurnalismului în România în date. Enciclopedie cronologică, Editura Polirom, Iași, 2012.

[33] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 105‑106.

[34] Ibidem, p. 95.

[35] Nicolae Iorga, Istoria presei românești de la primele începuturi până la 1916, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1999, p. 86. Vezi și: BAR PPR I: p. 263, 526; DPR: p. 328.

[36] Vasile Ilinca, op .cit., p. 61.

[37] Ion Hangiu, op. cit, p. 249.

[38]Nicolae Iorga, „O foaie de popularisare igienică și economică la 1844‑5. Rolul fraților Vîrnav în Renașterea românească”, în: Revista istorică, anul V, nr. 8‑10, aug.‑oct. 1919, p. 170‑187.

(http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/22093/1/BCUCLUJ_FP_279849_1919_005_008_010.pdf

accesat: 04.10.2019). Vezi și BAR PPR I: p. 504‑505; DPR: p. 321.

[39] Viorel‑Iulian Peștean, Oameni de seamă ai științei agricole românești (vol. I), Editura Panfilius, Iași, 2006, p. 8, 10.

[40] Ibidem, p. 8.

[41] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 105.

[42] Viorel‑Iulian Peștean, op. cit., p. 11.

[43] Georgeta Răduică, Nicolin Răduică, op. cit., p. 276.

[44] Ibidem, p. 213. Vezi și: BAR PPR I: p. 294.

[45] Ibidem, p. 181. BAR PPR I: p. 240.

[46] Vezi BAR PPR I: p. 269 și 807‑808; DPR: p. 99 și 456

[47] Ibidem, p. 99.

[48] Ion Hagiu, op. cit., p. 380.

[49] Nicolae Iorga, 1999, op. cit., p. 115.

[50] Emilia Chiscop, Presa ieșeană de informație (1890‑1910), Editura Junimea, Iași, 2018, p. 43.

[51] Monica Huțanu, Principiul tradițional și principiul etimologic în scrierea limbii române, în „Studia in honorem magistri Vasile Frăţilă”, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005, p. 299

(http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V1890/pdf, accesat la 15.10.2019).

[52] Vasile Ilincan, Presa religioasă românească din secolul al XIX‑leaprivire diacronică. În: Carmen Țâgșorean, Ilie Rad (coord.). Tradiții ale presei religioase din România. Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj‑Napoca, 2017, p. 626.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here