Acasă Editură Fondul de patrimoniu al Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași. Prezentare generală –...

Fondul de patrimoniu al Bibliotecii Județene „Gh. Asachi” Iași. Prezentare generală – Iulian Marcel CIUBOTARU

59
0

Constituit mai cu seamă în deceniile cinci‑opt ale veacului trecut, fondul lucrărilor de patrimoniu din Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachiˮ Iaşi (în continuare: BJ Iaşi) cuprinde cărţi vechi şi rare, româneşti şi străine, ediţii princeps, editate în marile centre tipografice, lucrări manuscrise sau conţinând valoroase ex‑libris‑uri, însemnări de proprietate, dedicaţii, diverse notaţii, sigilii etc. Datorită schimbărilor politice şi sociale generate de ultimul război, mare parte din patrimoniul primei biblioteci municipale ieşene (înfiinţată la 1920, în cadrul Muzeului Municipal) s‑a risipit[1], astfel încât e dificil de spus care a fost soarta cărţilor adunate cu multă osteneală de N.A. Bogdan, Gheorghe Ghibănescu, Orest Tafrali sau, câţiva ani mai târziu, de Rudolf Suţu.

Multe din volumele care au aparţinut primei Biblioteci Municipale erau considerate, încă de la achiziţie, „vechiˮ. Partea administrativă şi dezbaterile din Buletinul „Ioan Neculceˮ al Muzeului Municipal oferă câteva informaţii în acest sens. Biblioteca Municipală a intrat în posesia volumelor adunate în cadrul Primăriei, dar a preluat şi vechea bibliotecă a Muzeului Hălăceanu. De asemenea, au existat donatori particulari şi, în funcţie de buget, s‑au cumpărat volume de patrimoniu de la persoane fizice. De aceea, e cu atât mai regretabil că nu s‑a reuşit identificarea locului de păstrare a cărţilor care au făcut parte din Biblioteca Municipală, din Biblioteca Populară „Ion Creangăˮ din ograda Goliei sau din aceea inaugurată în 1944, pe Str. Lăpuşneanu. Toate aceste instituţii, între care a existat o firească continuitate, au precedat Biblioteca Centrală Regională, fondată în 1950 şi devenită, ulterior, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachiˮ, a cărei arhivă (registre de inventar, registre topografice, documente de organizare) începe din acest an. Aşadar, constituirea fondului de carte al „noiiˮ biblioteci a pornit, în 1950, de la zero. Există însă, în această istorie sinuoasă, şi o parte pozitivă, căci exceptând lucrările de propagandă, achiziţionate masiv în anii cincizeci, s‑au alocat fonduri importante pentru cumpărarea de cărţi vechi, din anticariate ieşene sau bucureştene, dar şi de la persoane fizice. Conform Specificaţiilor, doar în 1957 au intrat în colecţiile Bibliotecii peste 37.000 unităţi fizice, dintre care câteva sute de titluri erau tipărite înainte de 1800.

Încă de la înfiinţare, Biblioteca Centrală Regională a preluat alte biblioteci din regiunea Moldovei, încorporând fondul de carte al acestora. Aşa se face că multe din cărţile valoroase poartă ştampila unor instituţii de educaţie din Iaşi, Huşi sau Roman (câteva exemple: Liceul Internat sau Liceul „de băieţiˮ[2], Liceul „Oltea Doamnaˮ sau Liceul „de feteˮ, Biblioteca Grupului Şcolar Sanitar Iaşi, Biblioteca Liceului „Roman Vodăˮ, Biblioteca Seminarului din Huşi, Biblioteca Conservatorului Iaşi ş.a.). De asemenea, fondul de carte s‑a mărit considerabil prin încorporarea, fie şi parţială, a unor biblioteci ale unor fabrici, asociaţii, corporaţii sau instituţii ieşene (Biblioteca Teatrului Evreiesc de Stat, Biblioteca Centrală Universitară, Biblioteca Primăriei, Biblioteca Societăţii Comunale de Electricitate). Toate aceste volume poartă ştampile şi însemnări de apartenenţă, a căror detaliată cercetare se va dovedi, cândva, utilă[3].

Au mai fost achiziţionate, în acei ani, biblioteci care aparţinuseră unor intelectuali cunoscuţi şi care s‑au numărat printre fondatorii şi susţinătorii vechii Biblioteci Municipale. Arhiva Bibliotecii – dar şi ştampilele de pe cărţi sau manuscrise – ne arată că o parte însemnată a volumelor care aparţinuseră lui N.A. Bogdan şi Gheorghe Ghibănescu a intrat în colecţiile Bibliotecii Centrale Regionale (cărţile au fost cumpărate de la urmaşi sau, în cazul Ghibănescu, de la anticariat[4]). Se pot oferi şi alte exemple, dar nu e locul aici să insist asupra manierei în care s‑au dezvoltat colecţiile BJ Iaşi, căci subiectul presupune o cercetare de arhivă şi o investigaţie în depozitul de carte veche, pentru a urmări însemnări, ştampile, notaţii olografe, dedicaţii etc.

Ne propunem, în acest material, să realizăm o succintă prezentare a fondului de patrimoniu păstrat la BJ Iaşi, înţelegând, în acelaşi timp, că doar investigaţii minuţioase şi aplicate vor putea valorifica, din punct de vedere ştiinţific, însemnatele (şi, în acest caz, puţin cercetatele) valori ale vechii culturi scrise.

Menţionăm că volumele de patrimoniu aflate în colecţiile BJ Iaşi au fost înregistrate în câteva cataloage[5] – alcătuite conform principiilor biblioteconomiei şi normelor privind redactarea unor asemenea instrumente de lucru – iar unele dintre ele semnalate foarte sumar în lucrări monografice[6] şi articole[7]. Câteva sute de titluri au fost clasate în patrimoniul cultural naţional mobil, descrierea analitică a acestora fiind disponibilă pe site‑ul Institutului Naţional al Patrimoniului (CIMEC). De asemenea, nu trebuie uitat că fiecare volum de patrimoniu merită o cercetare individuală, pentru a fi reliefate particularităţile bibliofile, dar şi conţinutul, raportat la epoca în care a văzut lumina tiparului.

 

Manuscrise

Din punct de vedere cantitativ, numărul manuscriselor deţinute de BJ Iaşi este redus, dar e important de menţionat că un număr de inventar s‑a aplicat pentru o mapă sau un dosar care conţine, uneori, şi treizeci sau patruzeci de manuscrise. Unul dintre cele mai valoroase este cel intitulat de editorul său Liber amicorum, manuscris european, datând de la cumpăna veacurilor XVI‑XVII[8].

De o deosebită valoare patrimonială este şi mapa cu nr. inv. 76158, care conţine nouăsprezece documente istorice, privitoare la istoria oraşului Iaşi, emise între 1764 şi 1859 (alături de acestea se păstrează şi un document în limba turcă). Aceste hrisoave, originale, au fost emise de cancelariile unor domni ai Moldovei: Grigorie al III‑lea Ghica, Alexandru Callimachi, Alexandru Moruzi, Mihail Sturdza, Grigorie Alexandru Ghica ş.a. Documentele au făcut parte din biblioteca lui N.A. Bogdan, căci poartă ştampila cunoscutului publicist.

O altă mapă conţine scrisori şi telegrame adresate lui Alexandru Ioan Cuza, între 4 aprilie 1859 şi 10 aprilie 1864, de oameni politici importanţi ai vremii: Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu, Ion Ghica, Apostol Arsachi, Barbu Vlădoianu, Vasile Boerescu, Anastasie Panu, Ioan Emanoil Florescu ş.a. Achiziţionarea acestor documente, în 1963, a fost semnalată în presa locală[9]; mai apoi, au fost menţionate în două studii publicate în 1964[10], respectiv 1971[11] şi editate integral abia în 2018[12].

Din categoria manuscriselor religioase face parte un Octoih, incomplet, datând din prima jumătate a secolului al XIX‑lea; are inițiale scrise cu cerneală roșie și ilustrații religioase, modeste din punct de vedere artistic; lipsește pagina de titlu; conform unei ștampile, a aparținut Societății „Alexi Șincai”, din Gherla.

Biblioteca mai deţine manuscrise aparţinând lui: Gheorghe Ghibănescu (prezentate şi valorificate de noi în două articole publicate recent[13]), Otilia Cazimir (nr. inv. 434596; patru poezii: Cântec de pe cel din urmă prag (Au înflorit cireşii)[14]; Prieten drag, eu tot te mai aştept[15]; Secetă în Moldova (cronică, 1946)[16]; Fantezie (pe marginea „Baladei unei stele miciˮ, de G. Topârceanu[17]), Demostene Botez, Mihai Beniuc, George Macovescu, Dumitru Ignea, Rodica Cugler (o scrisoare adresată Margaretei Poni), Ion Peretz (manuscrisul cursului Pravile româneşti din secolul al XVII‑lea, 63 p.).

Manuscrisul cu nr. inv. 90061, având o frumoasă legătură în catifea, conţine pe copertă inscripţionat numele lui Emanoil de Kostin, iar pe pagina de titlu următoarea menţiune: Un fragment din istoria Moldovei scris de vornicul Alecu Beldiman; conţine 208 pagini numerotate, dintre care 186 scrise (cu alfabet chirilic).

Un alt manuscris (nr. inv. 238071) reprezintă un voluminos Curs de drept comercial, al prof. I. Stelianu (953 p.).

 

Cărţi româneşti vechi

Din colecţiile BJ Iaşi fac parte numeroase lucrări româneşti tipărite înainte de 1830, ediţii princeps şi rare, volume cu notaţii olografe[18]. Una din cele mai însemnate cărţi e Îndreptarea legii, apărută la Târgovişte, în 1652. Cunoscut şi sub numele de Pravila lui Matei Basarab, celebrul cod de legi reprezintă un document de maximă importanţă pentru studierea societăţii româneşti premoderne; se păstrează în trei exemplare (nr. inv. 47853, 49915 şi 72553), dintre care unul e foarte deteriorat, iar unuia îi lipseşte legătura originală); în aceeaşi categorie tematică se încadrează şi Legiuirea lui Caragea (Bucureşti, 1818), aflată, de asemenea, în colecţiile BJ Iaşi.

Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur, traduse de frații Radu și Șerban Greceanu, au apărut la București, în Tipografia Sfintei Mitropolii, în 7199 (1691). Lucrarea este deosebit de importantă pentru cultul creștin; s‑a bucurat de o reală prețuire, mai ales în mediul monahal; exemplarul păstrat la BJ Iași conține numeroase însemnări olografe, dovadă ca a fost intens utilizat; lipsește pagina de titlu; legătura, deși e ușor deteriorată, este originală.

Loghica apărută în 1826, cu cheltuiala iubitoriului de D(u)mnezeu Episcop al Argeşului Kyr Grigorie, a fost tipărită în tipografia Mitropoliei din Bucureşti. Traducătorul acestei cărți, episcopul Grigorie Râmniceanu (aprox. 1763‑20.07.1828) a fost unul dintre ierarhii importanţi din veacul al XIX‑lea. Pe când era ieromonah, la Episcopia Râmnicului, a copiat aproximativ 15 manuscrise; mai apoi, a diortosit mai multe cărţi, pe care le‑a prefaţat şi în care şi‑a expus ideile istorice şi filosofice, de factură iluministă. A fost profesor la Şcoala de la „Sf. Sava” (Bucureşti), iar la 13 februarie 1823 a fost ales episcop al Argeşului, păstorind până la moarte. Prefaţa la Loghica din 1826 e considerată una din cele mai interesante scrieri ale sale, în cuprinsul căreia alcătuiește un profil moral poporului român, pe care‑l consideră înţelept „nu atât prin studiul cărţilor, cât prin înţelegerea dobândită în timp, din experienţa vieţii”[19].

Stema Munteniei pe Loghica din 1826

Pildele filosofeşti (Râmnic, 1783) au fost diortosite şi adăugite de Grigorie Râmniceanu, fiind, în realitatea, opera acestuia. Cercetând cele 25 de manuscrise ale acestei cărţi, precum şi ediţiile tipărite, Al. Duţu constata că volumul exprimă evoluţia mentalităţilor pe tot parcursul celui de‑al XVIII‑lea veac românesc, căci fiecare copist sau editor a renunţat la unele maxime şi a adăugat altele, generate de situația politică sau socială a vremii sale.

Colofonul Pildelor filosofeşti (Râmnic, 1783)

Volumul I al Cuvântărilor bisericești ale Sf. Efrem Sirul (306‑373) a apărut în 1819; deși lipsește legătura originală, exemplarul s‑a conservat foarte bine la interior; a fost imprimat în centrul tipografic de la Mănăstirea Neamț; lipsește, de asemenea, pagina de titlu; Biblioteca deţine şi volumul III al acestei cărţi, apărut în 1823, păstrat bine la interior, dar de asemenea fără legătură şi foaie de titlu.

Istoria Scripturei cei nouă spre întrebuințarea româneștii tinerimi a apărut la Iași, în Tipografia Sfintei Mitropolii (1824), fiind tipărită în trei volume; a fost tradusă de pre limba elinească pre a noastră romano‑moldovenească, de smeritul Veniamin Costache, mitropolit [al] Moldovei (1768‑1846) și tipărită cu a sa cheltuială, în zilele prealuminatului și preaslăvitului Domnului nostru Ioan Sandu Sturza Voievod.

Din opera episcopului Amfilohie Hotiniul se păstrează De obşte gheografie (Iași, 1795), traducere după Buffier; este primul manual de geografie tipărit în Moldova, adaptat din limba franceză; Amfilohie Hotiniul (1730‑1800) a fost arhiereu al Hotinului între 1767‑1770; a avut o bogată activitate publicistică, traducând și alte lucrări, de aritmetică și teologie, unele rămase în manuscris; la sfârșitul volumului din 1795, fostul episcop a inserat o listă cronologică cu voievozii Moldovei.

Dintre cărţile religioase menţionăm Biblia de la Blaj (1795), precum şi alte ediţii valoroase ale Sfintei Scripturi (Bucureşti, 1693 – Evanghelie bilingvă greacă‑română; Iaşi, 1762). De asemenea, deosebite sunt şi Penticostation ce are întru sine slujba ce să cuvine, care acu întâiu s‑au tălmăcit pe limba rumânească (Bucureşti, 1743; o altă ediţie a fost tipărită tot la Bucureşti, dar în 1800); Tipicon (Iaşi, 1816); Tâlcuiri la cele patru evanghelii (Iaşi, 1805), Vieţile Sfinţilor (Mănăstirea Neamţ, 1813), Scara Sf. Ioan Scărarul (Mănăstirea Neamţ, 1814), Cele 9 cântări din Psaltire (Iaşi, 1815), Istoria Scripturii Vechiului Testament (Iaşi, 1824; volumul reprezintă suvenire de la moşul meu, arhim. Climent Mălăescu, fost stareţ la M‑rea Slatina pe anul 1908‑1909; mort în anul 1925, tot în M‑rea Slatina, unde a şi fost îngropat); Octoih, publicat în 1818, la tipografia Mitropoliei ieşene şi dăruit Bibliotecii Municipale ieşene la 6 noiembrie 1971, cu prilejul aniversării semicentenarului, de către Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti[20]; Apologhia (Mănăstirea Neamţ, 1816; volumul a făcut parte din biblioteca lui Ştefan Berechet); Catihisis sau învăţătură în scurt pentru hristianitate (Iaşi, 1819); Orologhion adecă ceasoslov, tipărit în vremea lui Grigorie Dimitrie Ghica Voievod, cu binecuvântarea mitropolitului Ţării Româneşti – Grigorie, Bucureşti, 1825; Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuire la cele patru Evanghelii, Iaşi, 1805 – două exemplare, în stare foarte bună de conservare (nr. inv. 122239 şi 122240); Strastnic (Blaj, 1733); Triodion (Blaj, 1813).

Orologhion (Bucureşti, 1825)

Printre cărţile româneşti tipărite în afara teritoriilor care, din punct de vedere administrativ, nu aparţineau Ţărilor Române, se numără Viaţa şi pildele preaînţeleptului Esop (Buda, 1812), dar şi Respunderea desgurzătoare a lui Damaschin Bojâncă (1802‑1869), apărută la Buda, în 1828; lucrarea e în întregime polemică, căci în cuprinsul ei autorul respinge cu argumente solide ideile lui Sava Tököli, sârb de origine, însă maghiarizat, care combătea romanitatea românilor şi susţinea că acest popor e de factură slavă; Eufrosin Dimitrie Poteca (traducător), Mainainte gătire spre cunoştinţa de Dumnezeu, prin privirea celor ce sânt, tălmăcită din limba grecească (Buda, 1818); Învăţătură pentru prăşirea pomilor, scrisă de Haintl Franţisk (Buda, 1812); Întâmplările răsboiului franţozilor şi întoarcerea lor dela Moskva (Buda, 1814) – două exemplare; Gh. Lazăr, Povăţuitoriul tinerimei cătră adevărata şi dreapta cetire (Buda, 1826); Psaltirea prorocului şi împărat David, în versuri alcătuită, de micul între musicoşii sistimii vechi Ioan Prale din Iaşul Moldovii (Braşov, 1827).

Interesantă se arată şi Prescurtarea istorii universale, tălmăcită după cea eliniească în limba noastră românească şi închinată la iubitorul de neam, marele dvornic şi vistier al Principatului Valahii, domn(ul) Mihail Dimitrie Ghica, cu a căruia osârdie şi cheltuială s‑au tipărit, spre trebuinţa şcoalelor noastre şi obştescul folos al neamului românesc, de cuviosul egumen al Mănăstirii Sfântului Ioann din Bucureşti, kir Grigorie (Bucureşti, 1826‑1827, 4 tomuri). Tot din categoria lucrărilor de istorie fac parte şi exemplarele din Istoria pentru începutul românilor în Dachia, de Petru Maior (Buda, 1812) – nr. inv. 38557 şi 120577.

Mitologia pe limba rumânească, care arată toți zeii și zeițele vechimii grecești și romanești, cu aligoriile lor deslegate în înțelesuri de învățături firești și moralicești (Craiova, 1830), de Stanciu Căpățineanul, se păstrează în mai multe exemplare, foarte bine conservate, care conţin frumoase imagini ale unor zeităţi din vechime. Tot în mai multe exemplare (în număr de trei) se păstrează şi Adunare cuprinzetoare în scurt din cărţile împărăteştilor pravile, carte tipărită pe vremea lui Scarlat Alexandru Callimah Voievod, de către Andronache Donici (Iaşi, 1814).

De la patronul spiritual al Bibliotecii deţinem câteva ediţii princeps deosebit de valoroase: traducerea lucrării Învăţătura hristiană sau în scurt sfinţita istorie şi catihizis, al Bisericei drept‑credincioase, de pe limba rosiană adus pe românie (Iaşi, Tipografia Albinei, 1836); Fabule alese, pe românie aduse de Aga Asachi, mădulari [al] Academiei de Roma (Iaşi, Tipografia Albinei, 1836); Fabule versuite, ediția a treia, adăugită, Iași, Institutul Albinei, 1844 (pe verso‑ul paginii de titlu se poate citi că volumul a apărut „cu voea țenzurei / Vorn[ici] T[eodor] Balș, K. de Baroțțiˮ); Elemente de geometrie (Iaşi, 1865).

 

Cartea românească modernă, tipărită între 1831‑1918, e reprezentată prin sute de ediţii princeps ale unor autori români, apărute atât în grafie chirilică, alfabet de tranziţie, dar şi latin. Se remarcă ediţii ale unor scriitori precum Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Alessandru Pelimon, Anton Pann, Antioh şi Dimitrie Cantemir, Gheorghe Săulescu, Iacob Cihac, Petru Grădişteanu, Ienăchiţă Văcărescu, Mihai Eminescu, Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Mihail Kogălniceanu, Simion Bărnuţiu, Grigore Alexandrescu, Andrei Şaguna, Melchisedec Ştefănescu, Filaret Scriban, Titu Maiorescu, Ion Heliade‑Rădulescu, Theodor Codrescu, Dimitrie Dăscălescu, Nicolae Istrati, Scarlat Pastia, Aron Pumnul, Gheorghe Tăutu, August Treboniu Laurian, Alexandru Papiu Ilarian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, V.A. Urechia, Ion Ghica, Gr. Tocilescu, A.D. Xenopol, Ştefan Vârgolici, Al. Odobescu, Aron Densuşianu, Grigore Buţureanu, Constantin Erbiceanu, Gheorghe Ghibănescu, Ion Ionescu de la Brad, Petru Poni, Gavriil Musicescu, George Sion, Constantin Negruzzi, Iacob Negruzzi, Lazăr Şăineanu, Iuliu A. Zanne, N. Iorga, Al. Philippide, Alexandru Vlahuţă, Elena Văcărescu, Simion Florea Marian, Sextil Puşcariu, George Coşbuc etc.

 

Cărţi europene vechi

Din colecţiile BJ Iaşi fac parte numeroase cărţi imprimate în spaţiul european în veacurile XV‑XVIII, lucrări de o mare valoare patrimonială, diverse din punct de vedere tematic şi publicate sub egida unor edituri celebre (spre exemplu, Elzevier). Cea mai veche lucrare tipărită păstrată la BJ Iaşi e un incunabul, din 1484: Sermones de clericorum vita et moribus, de Augustin de Hipona (Aurelius Augustinus, 354‑430); e prima ediţie tipărită a acestei lucrări, apărută la Padova; exemplarul este unicat în România şi conţine însemnări marginale olografe; lipseşte pagina de titlu, iar legătura nu e originală.

Pagini de incunabul (1484), cu adnotări marginale de epocă

 

Printre volumele din secolul al XVI‑lea enumerăm: Panegyricus Aeropagitus ad Philippum et Archidamus, a cunoscutului orator elin Isocrate, lucrare tipărită în spaţiul german, în 1595, de către David Sartori; deosebită e şi cartea medicului şi filosofului Girolamo Sorboli, Celestina: favola pastorale, Ferrara, 1586, avându‑l ca tipograf pe Vittorio Baldini; tot din acelaşi veac datează şi Sententiarum (vol. II), de Ioannes Stobaeus, Lyon, 1555, tipărită de Sebastian Gryphius (1492‑1556), o culegere de texte filosofice din autorii Greciei antice; din 1526 e Hyperaspistes diatribae adversus servum arbitrium Martini Lutheri, lucrare teologică polemică, aparţinând lui Erasmus din Rotterdam, tipărită de Froben Johann Erasmus, la Basel; De optima Reipublicae gubernatione, de Francis Lucius Durantin, Veneţia, 1522, are ca tematică dreptul diplomatic şi a fost publicată de Ioanem Antoniu et fratres de Sabio; din 1561 e Histoire de Pays Septentrionaus, scrisă de Olaus le Grand Goth şi apărută în spaţiul cultural francez; o Biblie din 1561, tipărită la Lyon, de Iacobi Mareschal şi îngrijită de Christophe Plantin reprezintă o raritate bibliofilă; un album cu gravuri din oraşele europene, nedatat, nesemnat – dar încadrabil celei de‑a doua jumătăţi a secolului al XVI‑lea – poartă titlul Topographicae tabulae nobilissimarum Europe civitatum; din 1560 e lucrarea medicului şi episcopului Pauli Novocomensis (Paolo Giovio), Nucerini historiarum sui temporis, imprimată la Basel, Elveţia; Illustrium poetarum flores, scrisă de Octavianus Mirandula, a apărut în 1568, la Augsburg; Ioanne Boemo e autorul volumului Omnio gentium mores, ce datează din 1539, tipărit la Lyon şi îngrijit de Ioannes Barbous; o importantă ediţie bibliofilă a unui tratat de medicină, Des natures et complexions des hommes, avându‑l ca autor pe Aubert Jacques Vandamois, a apărut în 1571; din 1578 e lucrarea episcopului de Pomezan, Iohan Wigan, De coniugio doctrina, tipărită de Donati Richtzenhan din Iena.

În acest fel, lista lucrărilor ar putea ocupa multe rânduri, dar menţionez doar că biblioteca mai deţine lucrări ale unor autori precum Theodorus Beza (1573), Lucas Osiander (1582, 1595), Giovanni Boccaccio (1596), Justus Menius (1547), Pietro Andrea Mattioli (1569), Antonio Possevino (1593), Hieronymus Benivieni (1519), Publius Ovidius Naso (1581), Eusebius Panfilius (1544), Robert Estienne (1578), Aristotel (1597), Platon şi Aristotel (ediţie din 1541, îngrijită de Johannes Honterus, apărută la Braşov), Epictet (1542), Hesiod (1543), Cebes (1543), Aelius Donatus (1581), Jean Calvin (1585), Jean Passerat (1597), Cesare Campana (1597), Philip Melanchton (1539, 1570, 1599), Petri Iustiniani (1576), Martin Luther (1558) – Noul Testament, Sebastian Münster (1575), Antonium Bonfinium (1591), Marco Girolamo Vida (1556, 1592), Girolamo Ruscelli (1586), Luigi Transillo (1598), Vergilius (1561), Josef Flavius (1582), Pietro Gerardo Padoano (1552) etc.

Cărţile din veacul al XVII‑lea tipărite în alte teritorii decât cele româneşti sunt mult mai numeroase şi fiecare volum în parte reprezintă o valoare bibliofilă, căci sunt ediţii princeps, cu însemnări manuscrise, ştampile sau dedicaţii, tipărite elegant, cu legătură deosebită sau conţinând ilustraţii originale. Se remarcă lucrarea lui Andrea Bureo, Suecia, sive de suecorum regis dominiis et optibus, imprimată în 1633, la Ex officina Elseviriana, din Leyden; Seneca, Suasoriae controversiae cum declamationum excerptis, de asemenea tipăritură elzeviriană, din 1639; la aceeaşi tipografie a apărut şi o ediţie de opere în zece volume ale lui Cicero, în 1642, din care biblioteca păstrează Scriptorium fragmenta Marcus Tulii Cicerronis; tot sub egida faimoasei case editoriale amintită anterior au apărut şi Satyrae‑le lui Juvenal (1671)[21], satirele lui Persius Aurelius Flaccus (1671)[22]; De Constantinopoleos topographia, de Pierre Gilles (1632), epistolele lui Seneca (1639), Persia seu regni Persici Status (1633), Russia seu Moscovia itemque tartaria: commentario topographico (1630), dar şi lucrarea lui Marcus Valerius Martial, Ex museo (1664); o ediţie antumă, cu ornamente tipografice, atribuită aceleiaşi edituri, e Vita del Padre Paolo dellʼordine de servi, scrisă de Fulgenzio Micanzio, apărută la Leyden, în 1646; una din cele mai reuşite cărţi apărute la cunoscuta editură olandeză e cea care conţine scrierile lui Iulis Caesar (1661), din care BJ Iaşi deţine comentariile la De bello gallico, îngrijite de savantul francez Joseph Justus Scaliger; specialiştii apreciază că tipăritură elzeviriană e şi Memoires, de La Fontaine, ediţia 1699, iar menţiunea „Pierre Marteau, Kölnˮ ar fi, în realitate, un pseudonim folosit de Casa Editorială Elzevier; aceeaşi observaţie e valabilă şi pentru memoriile contelui de Montrésor, apărute în franceză, la 1664, dar indicaţia de pe pagina de titlu „Jean Sambix le Jeune, à Cologne [Köln]ˮ e, de asemenea, un pseudonim folosit de Bonaventura şi Abraham Elzevier; acelaşi pseudonim a fost utilizat şi pentru Maximes des princes et estats souvverains, prefaţată de M. De Rohan şi apărută în 1666.

Un Eirmologhion ein Theos Aggios, apărut sub autorizaţia iezuiţilor, în 1695, a fost editat de Nikolaos Glikeis, din Veneţia; de la cunoscutul tipograf olandez Johannes Janssonius se păstrează lucrarea lui Georgio Pasore, Syllabus graeco‑latinus omnium Novi Testamenti, din 1650; una din cărţile interzise de papalitate a fost Défense du Parlement dʼAngleterre dans la cause de Jacques II, apărută la Rotterdam, în 1692, al cărei autor presupus e De la Combe de Vrigny; o lucrare ce conţine numeroase blazoane şi gravuri e cea scrisă de Claude Malinger, Traicté de la loy salique, 1614, apărută la Paris; o ediţie critică valoroasă e şi Iinerarium Galiae, scrisă de Jodoci Sinceri, tipărită de Jodocum Jansonium, din Amsterdam, în 1649; o elegantă ediţie a poeziilor lui Giovani Battista Marino – Rime – a fost publicată la Veneţia, în 1605; o ediţie bilingvă, în latină şi greacă, e lucrarea lui Claudius Aelianus, Varia historia / Poikili isthoria, apărută la Saumur, în 1668; de la tipograful veneţian Giovanni Battista Combi, BJ Iaşi deţine două lucrări ale Isabellei Andreini, publicate în 1638: Fragmente din alcune scritture şi Lettere; o carte ce conţine ştiri importante referitoare la istoria românilor e Lʼorigine del Danubio: con il nomi antiche e moderni, scrisă de Sigmund von Birken, editată de Gerolamo Allbrizzi, în 1684; un Novum Testamentum, tradus de calvinistul olandez Johannes Leusden e, foarte probabil, din 1699.

Biblioteca deţine multe lucrări tipărite în veacul al XVII‑lea, ale unor importanţi autori (filosofi, literaţi şi istorici ai Antichităţii, dar şi „contemporaniˮ), precum Erasmus din Rotterdam (ediţie din 1684), Joseph Lang (1613), Publius Papinius Statius (1610), Quintus Rufus Curtius (1670), Jacques Davy Duperron (1694), Gilles Ménage (1690), Johann Angelius von Werdenhagen (1631), Jacobi Cruci (1693), Lucius Iulius Florius (1619), Virgilio Malvezzi (1647), Miguel de Cervantes (1646), Francisco Fiorenza Milanois (1645), Jean Conrad Mohr (1650), Etienne Junius Brutus (1610), Tacitus (1640, 1649, 1673, 1685), Eugenio Raimondi Bresciano (1640), Leo de Modena (1692), Horatius (1663), Sulpicius Severus (1656), Seneca (1627), Claude de la Magdeleine (1677), Peter van Der Kun (1612), Giuseppe Passi Ravennate (1605), Pietro Aretino (1635), Francesco del Castillo (1647), Homer (1682), Giovanni Battista Tavernier (1690), John Barclay (1628), Johannis Buxtorf (1698), Iohannis Scharfii (1649), Jakob Abbadie (1680), Natale Conti (1653), Plaut (1645), Cicero (1684, 1688, 1693, 1699), Suetonius (1656), Giovanni Bona (1678), Lucian din Samosata (1619), Apianus (1670), Publius Ovidiu Naso (1662), Gregorius Richter (1654), Diogene Laertios (1611), René Descartes (1685), Albert Garwe (1619), Origene (1624) etc.

Tipăriturile europene din veacul al XVIII‑lea depozitate în fondul de carte veche de la BJ Iaşi sunt, din punct de vedere cantitativ – şi raportate la volumele datând din veacurile anterioare – cele mai numeroase. Doar fascicola care înregistrează autorul, titlul şi alte date sumare – precum numele îngrijitorului de ediţie, anul şi locul de apariţie, tipografia – numără 64 pagini[23]. De aceea, o prezentare în acest cadru (fie şi generală) se arată incompletă, iar enumerarea unor autori şi titluri are rolul de a suscita interesul celor mai puţin familiarizaţi cu subiectul şi de a introduce lectorul în universul cărţilor vechi, care ne transmit informaţii şi mentalităţi din trecut, preferinţe de lectură, idei, gânduri, dezbateri în care au fost angrenaţi cei „cari au fostˮ (N. Iorga).

Istoria politică şi militară s‑a aflat mereu în interesul oamenilor, căci a influenţat destinele popoarelor, dar şi existenţe individuale. Aşa se face că în 1701, la Roma, ieşea din tiparniţa lui Haeredum Francisci Corbelletti o nouă ediţie (autorizată de iezuiţi) a cărţii lui Famianus Romanus Strada, De bello belgico, tom masiv, ce relata întâmplări din istoria poporului belgian; harta care însoţeşte lucrarea reprezintă ţările Europei Occidentale sub forma unui leu; tot din categoria investigării trecutului fac parte şi cele două volume din Annales galantes de la cour de Henri Second, scrise de Marguerite de Lussan (1682‑1758), apărute la Amsterdam, în 1749; ambele volume conţin ornamente şi frontspicii; Tablettes chronologiques contenant la succession des papes, empereurs et roi, o cronologie alcătuită de G. Marcel, a apărut în 1740, la Amsterdam; o lucrare asemănătoare, dar conţinând cele mai însemnate date din istoria universală, a fost tipărită în 1744, la Paris, fiind opera lui Nicolas Lenglet du Fresnoy. Aceste lucrări trădează gustul epocii pentru evenimente istorice şi personalităţi din trecut; uneori, istoria era prezentată ca o ficţiune, sub formă de autobiografie; spre exemplu, Mémoires sécrets pour servir à lʼhistoire de Perse, volum nesemnat, imprimat la Berlin, în 1759.

Biblioteca deţine şi o frumoasă ediţie din operele lui Tacitus, imprimate în 1734, în spaţiul olandez, ale cărei gravuri aparţin sculptorului I. Schenk; Rimele lui Francesco Petrarca, apărute la tipografia Remondini, din Veneţia, au fost publicate în 1764; Confesiunile lui Jean Jacques Rousseau se găsesc într‑o ediţie din 1782, apărută în spaţiul german; de la abatele Pluche (Nöel‑Antoine Pluche) a rămas o ediţie în două volume din Histoire du ciel où lʼon recherche lʼorigine de lʼidolâtrie et les méprises la philosophie, Paris, 1748; cunoscutul abate Antoine François Prévost, unul dintre precusorii romantismului francez, a scris Histoire du chevalier des Grieux et de Manon Lescaut, din care BJ Iaşi deţine o ediţie tipărită postum, în 1775, la Liège; tot ediţie postumă e şi lucrarea lui Quintus Curtius Rufus, De rebus Alexandri Magni Historia Superstes, îngrijită de savantul german Christoph Cellarius (Königsberg, 1745); o ediţie critică din opera istoricului roman Florus, Rerum romanorum, a apărut în 1718, la Leipzig, fiind îngrijită de Johannis Minellii şi ilustrată de M. Christianus Junckerus.

O lucrare de o mare erudiţie este Erleichterte hebräische Grammatica oder richtige Anführung zur hebräischen Sprache, a teologului Michaelis Johann Heinrich (1668‑1738), apărută la Magdeburg, în 1745; împreună cu aceasta a fost legată şi Grammatica chaldaica, a aceluiaşi autor (Göttingen, 1771); o ediţie postumă din Oeuvres diverses (3 volume) ale lui Jean de La Fontaine datează din 1729, fiind ieşite din tiparniţa parizianului Claude Robustel; printre cele mai frumoase ediţii de opere complete păstrate la BJ Iaşi se numără cele opt volume ale Operelor (The works) lui William Shakespeare, editate de Nicolas Rowe şi apărute în 1714, la tipografia lui Jacob Tonson, din Londra.

William Shakespeare, The works (1714)

Alte lucrări valoroase tipărite în veacul al XVIII‑lea sunt: Johann Gottlieb Heinecci, Antiquitatum romanorum Iuriisprudentiam Illustrantium, Strasbourg, 1724; Blaise Pascal (semnează însă pe carte cu pseudonimul Louis de Montalte), Les provinciales, Utrecht, 1700; Verböczi István, Decretum latino‑hungaricum: juris consuetudinarii inclyti Regni Hungariae et Transilvaniae, lucrare importantă pentru istoria Transilvaniei, Şumuleu Ciuc, 1745; Dimitrie Cantemir, Histoire de lʼÉmpire Ottoman, Paris, 1743, lucrare în două volume, tradusă în limba franceză de M. de Joncquieres; o altă ediţie a lucrării menţionate a prinţului moldav e Geschichte des osmanischen Reichs nach seinem Anwachse und Abnehmen, Hamburg, 1745, cu gravuri şi portretul autorului; de asemenea, mai multe ediţii ale Bibliei (de exemplu: Biblia Sacra, Lemgo, 1756).

Mai enumerăm câţiva autori ale căror opere tipărite în cel de‑al XVIII‑lea veac se păstrează la BJ Iaşi: Pierre Daniel Huet (1727), Alexis Piron (1755), Joseph Lafont (1746), Giovanni Paolo Marana (1747), Louis‑Charles de Waroquier de Méricourt de La Mothe de Combles (1783/1784), Claude Fleury (1751) – 36 volume din Histoire écclesiastique, Jacques‑Bénigne Bossuet (1766), Paul Jérémie Bitaubé (1767), John Locke (1774), contele Johann Oxenstiern (1754) etc.

Erasmus din Rotterdam, Colloquia familiaria (1747)

*

Lucrările de patrimoniu păstrate în colecţiile BJ Iaşi reprezintă valoroase urme ale trecutului, conturând oglinda culturii tipărite, româneşti şi europene, din veacurile XV‑XIX. Aceste cărţi necesită, pe viitor, o cercetare detaliată, căci oferă, prin conţinut, însemnări, ilustraţii sau ex‑libris‑uri, preţioase informaţii şi date. Multe din cărţile vechi sunt unicate în ţara noastră, motiv pentru care e necesar ca ele să fie incluse în bibliografia europeană de specialitate. Un pas important e digitizarea şi posibilitatea de a fi accesate electronic.

Păstrarea lor în condiţii optime se datorează generaţiilor de bibliotecari, care au înţeles importanţa acestor valori. Ne rămâne datoria de a duce mai departe această conservare, la care se adaugă valorificarea ştiinţifică şi mediatizarea specifică epocii în care trăim.

[1] După asidue căutări, am reuşit să identific un singur volum în colecţiile BJ Iaşi care poartă ştampila Bibliotecii Populare „Ion Creangăˮ [din] ograda Bisericei Golia; e vorba de vol. VI din Oeuvres, de Molière (Londra, 1784), nr. inv. 313792, cota I 12327. Cartea a făcut parte din biblioteca personală a lui N.A. Bogdan, căci pe câteva ştampile se poate citi: N.A. Bogdan / Publicist / Iaşi; pe altă ştampilă: Cărţile lui N.A. Bogdan; conform Registrului Inventar, volumul a (re)intrat în colecţiile Bibliotecii în anul 1974.

[2] O investigaţie în acest sens a fost realizată de Luana Troia (vezi „Cărţi cu ex‑libris‑ul Liceului Internat existente în colecţiile Bibliotecii Gh. Asachiˮ, în Biblioteca „Gh. Asachiˮ Iaşi. Pagini de istorie: 1920‑1995, Iaşi, 1995, p. 60‑62).

[3] Cărţile cu dedicaţii şi ex‑libris‑uri păstrate la BJ Iaşi au fost parţial cercetate (vezi Luana Troia, Nicolae Busuioc, Cărţi cu dedicaţii din colecţiile Bibliotecii „Gh. Asachiˮ, Iaşi, 2001, 93 p.; Luana Troia, Cartea veche – între fascinaţie şi cunoaştere. Cărţi cu ex‑libris şi dedicaţii existente în colecţiile Bibliotecii „Gh. Asachiˮ Iaşi, Iaşi, Princeps Edit, 2005, 169 p.).

[4] De exemplu, cf. facturii 1503 / 29.06.1963, la această dată Biblioteca a achiziţionat, de la Anticariatul General I.C.S. Iaşi (Str. Republicii nr. 1), 259 titluri, majoritatea cărţi româneşti din secolul al XIX‑lea; aceste volume au fost incluse în Registrul Inventar la numerele 161009‑161272. Numai că, într‑o Notă explicativă privind cartea „Grafia chirilică”, de Gh. Ghibănescu, Bârlad, 1889, în valoare de trei lei, care figurează în factura Anticariatului I.C.S. nr. 212 din 18 iulie 1963, sub nr. curent 2, se menţionează: Din greşeală am trecut‑o spre înregistrare în Registrul Inventar, împreună cu o primă tranşă din biblioteca Ghibănescu, care ne‑a venit cu factura nr. 1503 din 29 iunie 1963. Cartea poartă numărul de inventar 161212, cota II 3172cf. Arhiva BJ Iaşi, Specificaţii, dosar nr. 19/1963, f. 202), ceea ce înseamnă că toate cărţile care au fost achiziţionate cu factura 1503/29.06.1963 provin din biblioteca lui Ghibănescu, chiar dacă au fost cumpărate de la anticariat.

De asemenea, la 31.05.1965, s‑a încheiat un proces verbal de primire a unui număr de 60 volume, donate de D‑na Maria Ghibănescu din Câmpina, regiunea Ploieşti şi diverse şcoli medii din regiunea Iaşi‑Bacău; aceste cărţi au fost incluse în Registrul Inventar la nr. 195151‑195210 (vezi Arhiva BJ Iaşi, Specificaţii, dosar nr. 19/1965, f. 131).

Un an mai târziu, la 23.09.1966, cărţile înregistrate în Registrul Inventar la nr. 207250‑207477 au provenit, conform însemnării de pe borderou, din biblioteca lui Ghibănescu (Arhiva BJ Iaşi, Specificaţii, dosar nr. 19/1966, f. 119); cărţile au fost donate de D‑na Ghibănescu [s.n.], din Câmpina (ibidem, f. 127).

Conform Registrului Inventar, ms. cu nr. inv. 498491 şi 498492, achiziţionate în 1986, au făcut parte tot din biblioteca lui Ghibănescu.

[5] Vezi I. Kara, Manuscrise și cărți rare existente în colecțiile Bibliotecii „Gh. Asachi”. Catalog, fascicola 1, Iași, 1972, 48 p.; fascicola II, Iași, 1974, 68 p.; fascicola 3, Iași, 1982, 64 p.; Cătălin Bordeianu, Luana Troia, Carte veche în colecțiile Bibliotecii Județene „Gh. Asachiˮ din Iași (sec. XVI, XVII, XVIII), Iași, Editura Vasiliana ʼ98, 2008, 214 p.

[6] A. Lupu, Biblioteca Regională din Iași, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, 1957, p. 23‑24; Nicolae Busuioc, Vicențiu Donose, Biblioteca „Gh. Asachiˮ – 80. O istorie de suflet și de minte, Iași, Editura Vasiliana ʼ98, 2000, p. 57‑60; Liviu Moscovici, Nicolae Busuioc, Ghidul bibliotecilor ieşene, Iaşi, 1990, p. 43; Constantin Gîlea, Liviu Moscovici, Ghidul Bibliotecii Regionale Iaşi, Iaşi, 1967, p. 13.

[7] Înregistrate în lucrările de specialitate (vezi Liviu Moscovici, Contribuții la bibliografia județului Iași: Biblioteca Județeană „Gh. Asachiˮ (1920‑1995). 75 de ani de activitate. Bibliografie selectivă, Iași, 1995, passim; Constantin Acozmei, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachiˮ Iaşi – 80. Bibliografie retrospectivă, fasc. 2: 1995‑2000, Iaşi, 2000, p. 14; idem, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachiˮ Iaşi – 85. Bibliografie retrospectivă, fasc. 3: iulie 2000‑iunie 2005, Iaşi, 2005, p. 30).

[8] Cătălin Bordeianu, Un manuscris uitat?! Liber amicorum, Iaşi, Editura Vasiliana ʼ98, 2011, 43 p.

[9] *** Noi achiziţii la Biblioteca Regională, în „Flacăra Iaşuluiˮ, an XVIII, nr. 5158, 5 aprilie 1963, p. 1.

[10] I. Kara, Fondul de manuscrise și cărți vechi al Bibliotecii Regionale Iași, în „Călăuza bibliotecaruluiˮ, an XVII, nr. 9, septembrie 1964, p. 519‑520.

[11] Al. Zub, Mihail Kogălniceanu (1817‑1891). Biobibliografie, București, Editura Enciclopedică / Editura Militară, 1971, p. XLIX, 274, 276, 578.

[12] Iulian Marcel Ciubotaru, Corespondenţa Principelui Alexandru Ioan Cuza reflectată în fondul de manuscrise al Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachiˮ Iaşi, Iaşi, Editura Asachiana, 2018, 111 p.

[13] Idem, O scrisoare din arhiva istoricului Gheorghe Ghibănescu, în „Expres culturalˮ, an III, nr. 10 (34), octombrie 2019, p. 9; idem, Câteva documente din arhiva istoricului Gheorghe Ghibănescu, în „Asachianaˮ, an VII, vol. 11, 2019, p. 163‑170.

[14] Publicată în „Cronicaˮ, an I, nr. 25, 30 iulie 1966, p. 1.

[15] Publicată în „Cronicaˮ, an I, nr. 24, 23 iulie 1966, p. 1.

[16] Publicată în „Cronicaˮ, an I, nr. 32, 17 septembrie 1966, p. 7.

[17] Nu am identificat‑o tipărită în paginile revistei „Cronicaˮ, către care a fost trimis întregul grupaj de poezii păstrat la BJ Iaşi. De asemenea, nu e menţionată în biobibliografia poetei, întocmită de Lenuţa Drăgan, în 1972.

[18] Unele informaţii despre cărţile româneşti vechi păstrate la BJ Iaşi se regăsesc în câteva articole publicate de noi (vezi Iulian Marcel Ciubotaru, Carte românească de patrimoniu în colecţiile Bibliotecii Judeţene „Gh. Asachiˮ Iaşi, în „Asachianaˮ, an VII, vol. 10, 2019, p. 16‑32; idem, Patrimoniu românesc, patrimoniu european – patrimoniu universal: expoziţie de carte veche, în „Asachianaˮ, an VII, vol. 11, 2019, p. 18‑21.

[19] A[lgeria] S[imota], „Grigore Râmniceanu”, în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, Editura Academiei, 1979, p. 415‑416.

[20] Fapt consemnat atât pe volum, cât şi în presa scrisă (vezi Liviu Moscovici, Biblioteca Municipală „Gheorghe Asachiˮ din Iași la o jumătate de secol de existență, în „Revista bibliotecilorˮ, an XXV, nr. 1, ianuarie 1972, p. 23).

[21] Biblioteca mai păstrează o ediţie a versurilor lui Juvenal, din 1623, dar tipărită în spaţiul cultural german, la Frankfurt, de Ioannis Stockelii şi, de asemenea, o ediţie din 1680, tipărită de Claude Barbin (Paris).

[22] Biblioteca mai păstrează o ediţie a versurilor lui Flaccus, din 1623, dar tipărită în spaţiul cultural german, de Petrum Antonium Hanoviae şi, de asemenea, o ediţie din 1680, tipărită de Claude Barbin (Paris).

[23] Vezi nota 5.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here