Acasă Editură „Deschiderea către comunitate și adaptarea la noi modele de consum al cărții:...

„Deschiderea către comunitate și adaptarea la noi modele de consum al cărții: transformarea bibliotecii școlare în situaţie de risc în bibliotecă publică” – Sanda Beatrice BITERE

125
0

Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie.

(Cicero)

Un fenomen îngrijorător: desființarea de biblioteci

Făcând trimitere la datele Institutului Național de Statistică, articolul sugestiv intitulat Apocalipsa bibliotecilor şcolare. Topul zonelor geografice de unde dispar[1], publicat în ziarul „Adevărul” din 23 mai 2019, atrage atenția asupra fap­tu­lui că, în intervalul 2014-2017, în fiecare an, în România s‑au închis aproximativ 300 de biblioteci (din care circa 75% sunt școlare), de la 10.845 de unități info‑documentare ajungându‑se la numai 9594. Cea mai afectată de acest proces este Regiunea de Dezvoltare Sud‑Est. La motivele menționate de autorii articolului – lipsa de interes a decidenților pentru dezvoltarea bibliotecilor școlare, și, implicit, pentru păstrarea posturilor de bibliotecari în școli, reflectată în lipsa de investiții publice pentru înnoirea fondului de carte și pentru modernizarea accesului cititorilor la acesta –, se pot adăuga: depopularea unor zone rurale, comasarea unor școli, fenomenul de îmbătrânire a populației, schimbarea necesităților cititorilor privind cartea, precum și a modului de consum al cărții.

Efectele adverse ale reducerii accesului și a interesului față de carte sunt vizibile la nivelul rezultatelor modeste (gravitând în jurul nivelului 2/6 pentru circa 50% dintre școlari) obținute de elevii români la evaluarea internațională PISA 2018 pentru toate cele trei domenii (citire, matematică și științe), procentul de analfabetism funcțional fiind în medie de 44% și în creștere (conform raportului OECD).[2]

O posibilă soluție

Analizând potențialele căi de stopare a declinului numărului de biblioteci, o posibilă soluție o constituie transformarea unor biblioteci școlare în biblioteci comunitare, cu aplicabilitate în acele unități administrativ‑teritoriale din mediul rural unde, din una sau mai multe dintre cauzele menționate anterior, există pericolul desființării bibliotecii școlare.

În comunitățile în care funcționează ambele tipuri de biblioteci (școlară și comunală), „fuzionarea lor” în caz de forță majoră ar permite comasarea resurselor financiare, umane și materiale, ceea ce ar susține dezvoltarea fondului de carte și modernizarea structurii info‑documentare, în raport cu cerințele cititorilor de toate vârstele și a modului de consum al cărții. În varianta păstrării unei duble coordonări instituționale (Ministerul Educaţiei Naționale și autoritatea publică locală), după modelul spitalelor, s‑ar facilita și menținerea celor două posturi inițiale de bibliotecari, care să conlucreze în biblioteca comunitară în ture, pentru a acoperi un program săptămânal extins, inclusiv cu ziua de sâmbătă.

Premise favorabile pentru un astfel de proiect oferă chiar definirea celor două categorii de structuri info‑documentare, de articolul 1 al Legii nr. 334 din 31 mai 2002 – Legea bibliotecilor[3], republicată, care consideră:

  1. e) bibliotecă publică – biblioteca de tip enciclopedic pusă în slujba unei comunităţi locale sau judeţene;
  2. f) bibliotecă şcolară – biblioteca organizată în cadrul unei instituţii de învăţământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor şi al cadrelor didactice din instituţia respectivă şi care, în limitele prevăzute de lege şi de regulamentul de organizare, poate funcţiona şi ca bibliotecă publică.

De interes, în contextul analizat, este și articolul 34, conform căruia: Consiliile locale pot organiza în şcolile săteşti, filiale sau puncte de servicii ale bibliotecilor publice comunale.

 Biblioteca școlară. Introducere

Care sunt principalele caracteristici care deosebesc biblioteca școlară de cea publică, în termeni de categorii de cititori, politică de dezvoltare instituțională și strategie de atragere a publicului, asupra cărora ar trebui să opereze pro­cesul de deschidere către comunitate?

Răspunsul îl găsim în Regulamentul de organizare şi funcţionare a bibliotecilor şcolare şi a centrelor de documentare[4], aprobat prin Ordinul Ministerului Edu­cației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5556 din 7 octombrie 2011, care stabilește funcţiile și obiectivele îndeplinite de structurile info‑documentare din unitățile de învățământ:

  1. Biblioteca şcolară deserveşte, pe niveluri de competenţă, beneficiarii educa­ţiei: elevii, cadrele didactice şi comunitatea locală, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional şi al învăţării pe tot parcursul vieţii.
  2. Biblioteca şcolară susţine implementarea politicilor educaţionale pe niveluri de studii, profiluri, specializări, sprijină realizarea obiectivelor prevăzute în procesul de reformă a învăţământului românesc, răspunzând nevoilor de informare şi documen­tare a tuturor beneficiarilor.
  3. Biblioteca şcolară elaborează politica documentară, care cuprinde elemente pri­vind politica de constituire a colecţiilor, o politică de achiziţii a resurselor info‑do­cu­mentare în vederea dezvoltării colecţiilor, completării şi actualizării fondului docu­men­tar în raport cu nevoile de informare şi formare a utilizatorilor, o politică de gestio­nare, organizare şi punere la dispoziţie a informaţiei şi a fondului documentar, de asigurare a accesului liber la informaţie, o politică de formare în domeniul info‑do­cu­mentar prin intermediul acţiunilor pedagogice, culturale şi a parteneriatelor, de realizare şi promovare a educaţiei pentru informaţie și a unei culturi a informaţiei, de identificare a nevoilor utilizatorilor în materie de informaţie, o politică de promovare şi comunicare asupra acţiunilor în domeniul info‑documentar, o politică de evaluare a demersului şi a competenţelor utilizatorilor în domeniul info‑documentar.
  4. Biblioteca şcolară este compartimentul specializat al cărui scop principal este de a constitui, a organiza, a prelucra, a dezvolta şi a conserva colecţii de cărţi, publicaţii periodice, alte documente specifice şi baze de date, pentru a facilita utilizarea acestora de către beneficiari în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere.
  5. Prin activitatea sa, biblioteca şcolară participă la realizarea obiectivelor sistemului de învăţământ, în ansamblul său, precum şi a obiectivelor educaţionale, pe niveluri de studii şi profiluri de învăţământ.
  6. Misiunea bibliotecii şcolare este de a asigura elevilor şi cadrelor didactice accesul la informaţie şi documentaţie, de a susţine procesul instructiv-educativ, de a par­ticipa la dezvoltarea competențelor‑cheie ale elevilor.
  7. Bibliotecile şcolare sunt coordonate metodologic de către Casa Corpului Didactic la nivel judeţean, iar la nivel central, de către Ministerul Educaţiei Naționale.

Sarcinile care revin unităților de învățământ preuniversitar, anume asigurarea materialului bibliografic necesar elevilor în procesul instructiv‑educativ și lectură, precum și a literaturii pedagogice necesare cadrelor didactice, deter­mină atât profilul și structura bibliotecii școlare, cât și procesul de constituire și dezvoltare a colecțiilor acesteia[5]. Completarea fondului info‑documentar se realizează pe baza colaborării dintre bibliotecă, nivelul decizional al școlii, educatori și elevi, sarcinile bibliotecii fiind corelate cu planurile de învățământ, programele școlare, cerințele de lectură și particularitățile psiho‑peda­go­gice ale elevilor.

În consecință, colecțiile unei biblioteci școlare ar trebui să reflecte principalele domenii ale cunoașterii, incluzând: literatură beletristică (categorie pre­do­minantă), pedagogică și metodică, științifică și tehnică, muzicală, lucrări de re­ferințe, atlase, hărți, publicații seriale[6].

Acest conținut al fondului info‑docu­mentar școlar este elocvent reflectat de definiția IFLA[7]: Biblioteca școlară este un spațiu de învățare fizic și digital unde cititul, investigarea, cercetarea, gândirea, imaginația și creativitatea sunt esențiale pentru călătoria elevilor, de la informație la cunoaștere și către dezvoltarea lor personală, socială și culturală.

 De la biblioteca şcolară, la biblioteca publică

Transformarea unei biblioteci școlare în bibliotecă publică, subordonată autorității publice locale (ordonator de credite), presupune deschiderea către comunitate și asumarea unui profil enciclopedic, care impune, în constituirea și dezvoltarea colecțiilor, a se avea în vedere nevoile de informare, studiu și lectură ale populației de toate vârstele și aparținând unui număr cât mai acoperitor de categorii sociale‑profesionale din comunitatea deservită, specificul zonei (industrial, agricol etc.), numărul de locuitori, compoziția pe sexe[8] etc.

Amplitudinea procesului de transformare poate fi ilustrată, de exemplu, prin diversificarea modalităților de atragere a publicului, de exemplu, prin anima­ția culturală, care, în biblioteca publică, se adresează în mod diferit, în funcție de specificul psihico‑social, unor categorii mult diferențiate de utilizatori: preșcolarii (beneficiari ai serviciilor de ludotecă), populația școlară, adolescenții, tinerii, publicul adult, publicul de vârsta a treia, utilizatorii cu nevoi speciale, dar și non‑publicul (format din „acei membri ai comunității care, fiind lipsiți de educație sau fiind defavorizați din alte motive, au handicapul illetrismului[9]).

Biblioteca publică. Introducere

În articolul „Biblioteca publică şi rolul ei în comunitate”, dr. Agnes Erich (profesor în cadrul Facultăţii de Litere, Jurnalism şi Ştiinţe Politice de la Universitatea „Valahia” din Târgovişte, director al Bibliotecii Judeţene „I.H. Rădulescu” Dâmboviţa) definește într‑un mod sintetic și elocvent biblioteca publică în raport cu beneficiarii ei, ca fiind „biblioteca de tip enciclopedic pusă în slujba unei comunităţi locale care asigură egalitatea accesului la informaţii şi la documentele necesare informării, educaţiei permanente şi dezvoltării personalităţii utilizatorilor, fără deosebire de statut social sau economic, vârstă, sex, apartenenţă politică, religie ori naţionalitate”[10].

Autoarea cuprinde, în rezumatul lucrării, chintesența argumentării valorii instituționale:

„Biblioteca publică joacă un rol vital în comunităţile deservite, fiind principala instituţie care oferă servicii de informare şi documentare sub diverse forme şi în contexte diferite. Astfel, aceasta contribuie la dezvoltarea personală a utilizatorilor prin educaţia formală, prin educaţia pe tot parcursul vieţii, prin activităţile desfăşurate după încheierea orelor de şcoală, prin cultura informaţiei, activităţi de petrecere a timpului liber sau acces la informaţii. Un alt aspect acoperit de către biblioteca publică este legat de coeziunea socială, spaţiul instituţiei transformându‑se într‑un loc al întâlnirii şi un centru pentru dezvoltarea comunitară. Identitatea culturală şi locală reprezintă probleme cu un impact semnificativ asupra comunităţii şi care trebuie să fie popularizate prin intermediul bibliotecii publice, iar imaginaţia şi creativitatea dezvoltă interesul publicului pentru activităţile culturale.”[11]

Semnificativ de adăugat este faptul că, în proporție de 99%, serviciile de bi­bliotecă sunt gratuite, premisă pentru accesibilitate maximă, nediscriminatorie.

 Biblioteca publică și comunitatea: prezent și viitor

Importanţa bibliotecii publice în dezvoltarea comunităţii şi a cetăţenilor este promovată la nivel global de Declarația IFLA Bibliotecile și dezvoltarea[12], care subliniază rolul bibliotecilor de a sprijini accesul la informare și educație ca ele­ment fundamental pentru dezvoltare și recunoaște rolul bibliotecii și al bibliotecarului ca agenți ai dezvoltării. În oglindă cu rezultatele evaluărilor inter­na­țio­na­le PISA, misiunile‑cheie stipulate de manifestul IFLA‑UNESCO[13] referitoare la informare, alfabetizare, educaţie şi cultură continuă să fie de actualitate și în cen­trul serviciilor bibliotecii publice:

  • crearea din stadii timpurii a deprinderilor de lectură la copii;
  • susţinerea educaţiei individuale, dar şi a celei instituţionale la toate nivelurile;
  • încurajarea dezvoltării creativităţii personale;
  • promovarea conştientizării, conservării și valorizării moştenirii şi a di­ver­sităţii culturale;
  • oferirea posibilităţii de exprimare culturală, prin încurajarea cultivării talentelor;
  • asigurarea accesului la informaţia comunitară;
  • facilitarea deprinderii abilităţilor de muncă intelectuală.

Strict, transformarea bibliotecii școlare în biblioteca publică nu garantează că se va menține relevantă pentru comunitate. Dependența bibliotecii publice de o colectivitate publică impune ca aceasta să se adreseze, prin modul de constituire și completare a colecțiilor sale, cât și prin activitățile desfășurate, nu numai pu­blicului actual, ci și publicului potențial, neomițând publicul viitor[14].

Dr. Vera Osoianu, director adjunct al Bibliotecii Naționale din Republica Mol­dova, în comunicarea Biblioteca publică și impactul asupra comunității: contri­buții în sfere vitale pentru cetățeni[15], citează din raportul Envisioning the library of the future (2013) al Consiliului Britanic al Artelor cele patru mari priorități pe termen lung, care stau în fața bibliotecilor publice:

  • Plasarea bibliotecii în centrul comunității (biblioteca‑centru comunitar).
  • Afirmarea bibliotecii ca centru al inovațiilor digitale (biblioteca – centru tehnologic).
  • Demonstrarea valorii bibliotecii. Asigurarea flexibilității și a sustenabilității acesteia. (Bibliotecile vor trebui să identifice oportunități alternative de finanțare, inclusiv prin dezvoltarea de noi activități, noi parteneriate și dotarea pentru a presta și alte servicii publice.)
  • Formarea profesională continuă a personalului. (Dezvoltarea competențelor necesare pentru utilizarea de tehnologii și servicii inovative și pentru a asis­ta utilizatorul digital.)

Asigurarea viitorului bibliotecilor publice, în opinia autoarei, este corelată cu reconfigurarea strategiei de dezvoltare instituțională pentru a‑și lărgi și diversifica utilitatea și capitalul de imagine în comunitate, pentru a contribui la pro­movarea informației de calitate, la dezvoltarea competențelor de viață și pro­fesionale ale membrilor comunității, la promovarea, dezvoltarea și păstrarea moștenirii culturale locale, la cultivarea creativității și susținerea antre­pre­no­ri­a­tu­lui. În consecință, direcțiile principale de acțiune ale unei bibliotecii comunitare sustenabile vor viza: îmbunătățirea alfabetizării digitale și accesibilitatea informațiilor pentru un număr cât mai mare de cititori, oferirea de spații conforta­bile, atractive unde utilizatorii să poată continua să se documenteze, să învețe, să creeze, să socializeze, să își cultive talentele etc. atât în format tradițional, cât și virtual (hub cultural), punerea la dispoziţie a colecțiilor de publicații, a resurselor digitale și a altor conținuturi, corelată cu noi moduri și suporturi de acces la infor­mații, crearea capitalului social (prin parteneriate vizând incluziunea și co­eziunea socială) și, nu în ultimul rând, personal instruit, user‑friendly, creativ și pro­activ în a asista utilizatorii să acceseze informațiile de care au nevoie, la se­diul instituției sau la distanță. O utilă completare se referă la diversificarea căilor și formelor de atragere a diferitelor categorii de public, cu atenție specială pentru utilizatorii cu competențe și preferințe pentru digital (de exemplu, prin pagini web interactive, bloguri, reviste cu cititori‑autori, ateliere etc.).

Cadrul de referință pentru perspective

În contextul proiecțiilor activității instituționale pentru diferite orizonturi temporale, nu putem să nu constatăm, și la nivelul anului 2020, lipsa unei strategii naționale de dezvoltare a sistemului de biblioteci publice din România, corelată cu lipsa strategiilor de dezvoltare a sistemului de biblioteci publice la nivel județean (doar patru județe – Brașov[16], Brăila[17], Cluj[18], Gorj[19] – au elaborat prin programul Biblionet un astfel de document programatic), care este cadrul de referință pe baza căruia bibliotecile publice ar putea să își definească evoluția pe termen lung, în acord cu schimbările din comunitatea deservită? Un posibil răspuns ar viza încadrarea proiectării evoluției bibliotecii în strategiile de dezvoltare și planurile de acțiune pe termen mediu și lung ale comunității și ale județului de apartenență, urmărind totodată documentele programatice de nivel național: Strategia pentru Cultură și Patrimoniu Cultural (2016-2022) propusă de Ministerul Culturii[20], Planul Strategic al Bibliotecii Naționale[21] pentru perioada 2017‑2021, Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani (2016‑2035) elaborată de Academia Română[22].

Concluzii la acest punct de vedere (în formulare după dr. Vera Osoianu[23], cu completări):

  • Bibliotecile există într‑un mediu în continuă schimbare, care include modificări fundamentale în comunitate, în relațiile comunitare, așteptările utilizatorilor, serviciile pentru utilizatori, colecții, spații fizice, resursele umane în domeniu etc.
  • Anual, se închid biblioteci, majoritatea școlare, din mediul rural.
  • O posibilă soluție de prevenire o constituie transformarea bibliotecii școlare în situație de risc în bibliotecă publică (comunitară).
  • Ca să își asigure viitorul pe termen lung și să atragă publicul larg, bibliotecile publice trebuie să fie accesibile, flexibile și creative, să se adapteze și să se reinventeze pentru a corespunde necesităților în continuă schimbare ale membrilor comunității și unor noi modele de consum al cărții. Totodată, acestea trebuie să fie dotate pentru a presta și alte servicii publice de care au nevoie beneficiarii și comunitatea
  • Toate proiecțiile de viitor ale bibliotecii publice trebuie să se circumscrie celor două mari activități specifice: promovarea cărții și a lecturii și promovarea informației.
  • Bibliotecarului îi revine misiunea de a sprijini dezvoltarea cunoștințelor de viață și profesionale necesare membrilor comunității.

[1] adevarul.ro/educatie/scoala/apocalipsa‑bibliotecilor‑scolare‑topul‑zonelor‑geografice-dispar-1_5ce573f1445219c57eecdf8c/index.html (ultima accesare la 17.03.2020).

[2] https://www.oecd.org/pisa / (ultima accesare la 17.03.2020).

[3] https://biblacad.ro/Legea bibliotecilor.pdf (ultima accesare la 23.03.2020).

[4]https://lege5.ro/Gratuit/gi3deojsgq/regulamentul‑de‑organizare‑si‑functionare‑a‑bibliote­cilor-scolare‑si‑a‑centrelor‑de‑documentare‑si‑informare‑din‑07102011 (ultima accesare la 23.03.2020).

[5] Valentin Orga, Introducere în biblioteconomie, Editura Argonaut, Cluj‑Napoca, 2004, pp. 70‑71.

[6] Ibidem, pp. 74‑75.

[7] Federația Internațională a Asociațiilor de Bibliotecari (IFLA), Ghidul IFLA pentru biblioteci școlare, 2015, p. 16, disponibil la ifla.org/files/assets/school‑libraries‑resource‑centers/publi­cations/ifla‑school‑library‑guidelines‑ro.pdf (ultima accesare la 24.03.2020).

[8] Valentin Orga, op. cit., p. 71.

[9] Gheorghe Buluță, Animația culturală în biblioteca publică, Colecția „Caietele bibliotecarului”, Centrul de Pregătire și Formare Profesională a Personalului din Instituțiile de Cultură, București, 1998, p. 29.

[10] În „Studii de Biblioteconomie și Ştiința Informării”/ „Library and Information Science Research”, University of Bucharest, issue 19 / 2015, pp. 21‑22.

[11] Ibidem, p. 21.

[12] Biroul IFLA, Singapore, 2013, https://clubbib2.wordpress.com/2013/11/15/declaratia‑ifla-privind‑bibliotecile‑si‑dezvoltarea/ (ultima accesare la 24.03.2020).

[13] IFLA‑UNESCO Public Library Manifesto 199, disponibil la https://www.ifla.org/publications/ iflaunesco‑public‑library‑manifesto‑1994 (ultima accesare la 24.03.2020).

[14] Valentin Orga, op. cit., p. 81.

[15] https://www.slideshare.net/rmbiblioteci/comunicare‑vo (ultima accesare la 24.03.2020).

[16] http://bibliotecadigitala.bjbv.ro/vlib/Strategia.pdf (ultima accesare la 24.03.2020).

[17] https://www.bjbraila.ro/wp‑content/uploads/2014/02/strategieBJPI.pdf (ultima accesare la 24.03.2020).

[18] www.bjc.ro/files/strategie‑sistem‑biblioteci/text_strategie_sbpc (ultima accesare: 24.03.2020).

[19] https://bibliotell.ro/documente/strategiabjghcj34.pdf, (ultima accesare la 24.03.2020).

[20] http://www.cultura.ro/aprobarea‑strategiei‑pentru‑cultura‑si‑patrimoniu‑national‑2016-2022 (ultima accesare la 24.03.2020).

[21] http://www.bibnat.ro/dyn‑doc/Strategia_BNaR_31ian2017.pdf (ultima accesare la 24.03.2020).

[22] https://acad.ro/bdar/strategiaAR/doc11/Strategia.pdf (ultima accesare la 24.03.2020).

[23] Vera Osoianu, op. cit., https://www.slideshare.net/rmbiblioteci/comunicare‑vo (ultima accesare la 24.03.2020).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here