Acasă Editură Cuvinte și imagini rătăcite prin regatul din oțel – Lucian ZUP

Cuvinte și imagini rătăcite prin regatul din oțel – Lucian ZUP

37
0

Înființarea unei secții pentru copii fusese declarată încă din 1950, odată cu punerea temeliilor bibliotecii regionale[1]. Importanța ei era evidentă: formarea unor noi mentalități, preluate de la cele mai fragede vârste, încât sămânța comunismului să rodească pe un sol cât mai facil exploatabil.

Firește, modelul nu putea fi decât cel sovietic. Iată cum descrie autorul articolului impactul acestuia: „În Uniunea Sovietică, bibliotecile de copii, ca și secțiunile pentru copii de la marile biblioteci, sunt factori care ajută în mare măsură la educarea copiilor în spiritul disciplinei comuniste. Vestita carte a lui Gaidar „Băieții lui Timur”, a fost atât de mult popularizată de către bibliotecari în rândurile copiilor, încât la un moment dat ea a creat o mișcare de massă a „Copiilor timuriniști”, care a fost de un neprețuit ajutor în timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, familiilor numeroase ai căror bărbați luptau pe front, sau pentru răniții și invalizii care reveneau acasă și încercau să fie folositori patriei lor[2]„. Așadar, mai puțină delectare, mai multă înflăcărare patriotică. Lectura ar fi trebuit să fie utilă consolidării valorilor etice, în măsura în care acestea se potrivesc cu direcția trasată de partid.

Desigur, când se vorbește de lectură, ideologia livrată prin cărți se face diferențiat, adaptat nivelului de vârstă. Ca în cazul oricărui tip de literatură, și aceasta implică atragerea cititorilor. Astfel plăcerea lecturii se confundă până la un punct cu impunerea și utilitatea practică: „bibliotecarii trebuie să atragă pe micii cititori, complectând fondul bibliotecii cu cărți care se potrivesc cu vârsta, gradul de cunoaștere și capacitatea de înțelegere și asimilare a copiilor. Nu orice fel de cărți se potrivesc copiilor mai mici, după cum copiii mai mari, care au trecut prin faza lecturilor începătoare, au nevoie de cărți mai avansate, care pot fi luate din literatura generală curentă[3]„.

Aceasta înseamnă nu numai un anumit conținut, ci și elemente paratextuale precum țara de origine a operelor admise ca influente. Nu e o surpriză că acestea provin din Uniunea Sovietică, unde până și pietrele sunt geniale. Având în vedere că românii încă nu învățaseră pe deplin limba poporului ales sau nu se născuseră cu aceasta pe buze, cum ar fost normal, puteau fi acceptate și traducerile. Important e că pe copertă apărea numele unui autor rus, eventual o localitate din Uniune, precum că și mențiunea că este o traducere din limba rusă.

Desigur, aceste elemente se pliază pe un conținut relevant în ceea ce privește puterea exemplului sovietic. Din acest motiv predomină un tip de realism social care glorifică oamenii muncii. Protagonistul copil se confruntă cu o societate burgheză rea sau se lăfăiește într‑o lume ideală. De obicei pierde, câștigând simpatia cititorilor. Lumea e nedreaptă, dar lumea burgheză. Cu șapcă și cravată, cu părul zburlit și zdrențuit, de o naivitate luptătoare. Dacă nu se identifică de la început cu eroul, lectorul va trebui să o facă.

Producția autohtonă de cărți respecta modelul sovietic. În fond, se pot face ușoare înlocuiri de nume de locuri și de persoane, dacă erau cititori care să guste idealurile pe meleaguri familiare lor. Iată ce declară o tânără cititoare în caietul de sugestii al bibliotecii: „Aș dori să citesc cât mai multe despre eroi și eroine ca Olga Bancic, Donca Simo și alții. Când va fi nevoie și noi vom putea fi un Filimon Sârbu, o Olga Bancic[4]„.

Un colectiv de studiu își dădea avizul asupra cărților ce ajungeau la biblioteci. Conținutul nu avea cum să se abată de la norme, decât dacă nu se uita cu atenție cineva.

Cadrul teoretic fiind trasat, nu rămânea decât să fie puse fundamentele fizice ale locului care să se preocupe de lectura celor mici. Copiii avuseseră partea lor de atenție culturală încă de la început, din perioada celor două încăperi găzduite de B.C.U. Iași.

„Fondul de carte cuprinde peste 2500 de volume, cu 3000 titluri și este compus din cărți de ideologie (40%), literatură (40%), știință popularizată (10%) și literatură pentru copii (10%).

În vederea organizării unei secții pentru copii, biblioteca centrală regională mai dispune de hărți, planșe și albume colorate pentru copii.

Urmând instrucțiunile trimise de Comitetul pentru Așezămintele Culturale, am aranjat cărțile în dulapuri, după clasificarea zecimală tabela B. Astfel, în dulapul Nr. 1, am aranjat cărțile de ideologie și generalități; în dulapul Nr. 2, cărțile de știință și tehnice, în dulapul Nr. 3 și 4 cărțile de literatură, artă, istorie și geografie, iar dulapul Nr. 5 l‑am rezervat cărților pentru copii pe care le‑am clasificat separat[5]„.

Totuși abia în martie 1953 s‑a deschis o secție separată, cu o locație proprie, pe strada Ștefan cel Mare, precedând, de altfel, mutarea bibliotecii regionale în sediul de la Palatul Culturii. Se numea „Secția de Tineret” deoarece fusese inaugurată în cadrul Săptămânii Mondiale a Tineretului, însă ctitorii se gândeau nu numai la adolescenți, ci și la copii. Scopul: „de a fi de un real ajutor în educarea noii generații”, nu numai prin împrumut carte, ci și prin „organizarea de întâlniri între scriitori, artiști și micii cititori”, contând pe sprijinul bibliotecii regionale[6].

Printre alții, au ținut să spună câteva cuvinte „pionierii M. Țalic și E. Bocalină, care au mulțumit Partidului și Guvernului pentru atenta grijă pe care le‑o poartă permanent”. Aceste precizări ale autorului articolului au rolul de a arăta implicarea politică exprimată prin glasuri fragede, cât și eficacitatea sistemului demonstrată prin exemple concrete.

Pentru o secție dedicată copiilor, cataloagele tradiționale nu ar fi avut efectul dorit, anume cel de a atrage pe micii cititori spre cărțile din fond. O idee mai bună părea cea a întocmirii unor „cataloage‑album” pentru cititorii începători (elevi din clasele I și a II‑a) sau cataloage sub formă de fișe ilustrate, împărțite pe domenii de interes pentru segmentul următor de vârstă (clasele a‑III‑a și a IV‑a). Se recomanda[7] includerea pe fișa cărții a unei ilustrații reprezentând coperta sau conținutul, realizată de un bibliotecar îndemânatic. Desigur, nu ca în cazul bibliotecii din Galați, date ca exemplu negativ, care afișase „o combină condusă de o tractoristă” vrând să sugereze poezia La pîriu, de G. Coșbuc. Totodată, pe fișă s‑ar fi cerut trecute câteva „adnotări”, adică o scurtă prezentare a cărții, indiferent dacă sub formă de întrebări sau a unui text din carte, oricum ceva care să stârnească interesul tinerilor cititori. Biblioteca regională din Iași a fost oferită drept exemplu despre modul cum trebuiau întocmite astfel de cataloage.

Peste o lună, rezultatele deja au început să se arate: lecturi colective de povești urmate de „vii discuții” (în sala de lectură a secției), formarea unui cerc literar compus din 14 pionieri (unde s‑a făcut remarcat pionierul Rubin Sorel, poezia La moartea lui Stalin prevestindu‑i un viitor în genul liric, deși s‑ar mai putea documenta în privința subiectului și a formei), expoziții, vitrine cu cărți. Dotată cu 3.000 de cărți și broșuri, inventariate și catalogate pe fișe, dar și într‑un catalog ilustrat, cu scurte recenzii, secția ar fi avut nevoie de personal, întrucât exista o singură bibliotecară și un număr mare de cititori (100‑120 pe zi). Un colectiv voluntar compus din 9 pionieri a hotărât să o ajute, cum se laudă însăși directoarea bibliotecii[8].

Îl regăsim pe tânărul poet Rubin Sorel și într‑un articol din august 1953[9], în care este considerat „printre cei mai buni cititori”, din cei peste 1.520 de pionieri și școlari care frecventează cele 3.500 de cărți ale secției (140 pe zi la 170‑180 de cărți). Membru al colectivului voluntar, acesta ajuta la organizarea activităților (printre care a fost adăugată și vizionarea de filme), precum și la alcătuirea tabloului de onoare cu cititorii (pe criteriul grijii față de cărți), confecționarea de panouri, lozinci etc. Un cerc de legătorie „se îngrijește îndeaproape de repararea cărților și chiar cartonarea lor”, fiind legate peste 20 de cărți.

Nici în octombrie nu lipsește Rubin Sorel din articolele despre bibliotecă. Împreună cu Tudor Mihai, conducătorul colectivului voluntar, a organizat discuții despre cărți și a dus o „susținută muncă de agitație în rândurile tinerilor din oraș, pentru a deveni cititori ai bibliotecii”, după cum precizează șefa secției, V. Moldoveanu[10]. Roadele muncii depuse nu întârzie să apară: 1620 de cititori care au citit 7135 de cărți. Cunoașterea limbii poporului model constituind o necesitate, secția a organizat „un cerc de limba rusă precum și lectura în colectiv a poveștilor și basmelor rusești, chiar în limba rusă.”

În pofida unor neclarități în privința numărului de cititori înscriși la secția de copii „Vasile Roaită” a Bibliotecii regionale din Iași[12], acest articol[13] prezintă importanță din punctul de vedere al istoricului secției, deoarece expune detaliat modul în care erau organizate unele activități, cum ar fi: „serile de basme dramatizate”, „călătoriile literare” și „excursiile științifice”. În privința dramatizării basmelor, desigur activitate atractivă pentru copiii atât de atunci, cât și de azi, secția intenționa să formeze o echipă de amatori care să pună în scenă basmul. Până atunci, primeau ajutorul unor instituții profesioniste din Iași pentru actori, costume și decoruri. Scopul e educativ („basmul ajută la dezvoltarea spiritului de dreptate, inspirînd copiilor dragoste față de moșneagul cel oropsit de baba lui cea rea și hrăpăreață”), totuși educația se poate face și prin delectare (replicile și gestica personajelor urmând a fi acompaniate de câteva melodii populare rusești). Colectivul de voluntari s‑a străduit să realizeze unele efecte scenice cu „mare efect asupra copiilor”. Trimiterile la lectură nu lipsesc: amenajarea unui raft cu cărți în sala de spectacol, prezentarea volumului din care a fost extras fragmentul (desigur, se găsea în bibliotecă), precum și discuții ulterioare pe marginea basmului, cât și a operei autorului, care să incite la lectură și frecventarea secției.

Un exemplu de „călătorie literară” sugera modul în care locurile unde au trăit scriitori români celebri puteau îndemna pe copii spre studierea scrierilor lor deținute de bibliotecă. Deja literatura națională căpăta o pondere mai mare. Bibliotecarul a menționat și „excursiile științifice”, însă mai vag, cu îndeplinire ulterioară.

 

Acțiunile bibliofile nu au întârziat să apară. Astfel, pionierul Adolf Herșcu a citit 142 de cărți în cursul trimestrului III din clasa a V‑a[14]. Calculând, ceea ce se pare că lumea nu făcea în acea vreme, ne ies aproximativ 90 de zile de trimestru[15], însemnând aproximativ 1 carte și jumătate din alta pe zi. Poate prefera broșuri sau imnuri ale partidului, deși fiind un vajnic pionier ar fi putut citi în diagonală și Vicontele de Bragelonne sau Contele de Monte‑Cristo în ora care i‑ar fi rămas după cină și teme. Dar nu e singurul supererou al lecturii: Ghidale Iosub mai să‑l întreacă.

Iar toate acestea se datorează Secției de Copii, unde poți să devii regele sau regina Regatului din Oțel.

BIBLIOGRAFIE

 

***, Cartea – sfătuitor de nădejde al tinerilor, în „Flacăra Iașului”, an XI, nr. 2843, 18 octombrie 1955;

***, Complectarea bibliotecilor cu cărți pentru copii, în „Călăuza bibliotecarului”, an III, nr. 9, septembrie 1950;

***, Inaugurarea Secției de Tineret a Bibliotecii Centrale Regionale, în „Lupta Moldovei”, an IX, nr. 2051, 25 martie 1953;

***, Popularizarea cărții pentru tineret, în „Flacăra Iașului”, an IX, nr. 2153, 15 august 1953;

***, Se amenajează o bibliotecă regională, în „Lupta Moldovei”, an V, nr. 1275, 15 septembrie 1950;

Ceangă, Gh., Cum am organizat, din punct de vedere tehnic, biblioteca centrală regională – Iași, în „Călăuza bibliotecarului”, an III, nr. 10, decembrie 1950;

Crăciun, V., Din activitatea bibliotecii pentru copii din orașul Iași, în „Flacăra Iașului”, an IX, nr. 2173, 15 august 1953;

Crăciun,V., Organizarea manifestărilor de masă în biblioteca noastră, în „Călăuza

bibliotecarului”, an VI, nr. 6, iunie 1954;

Langmantel, R., Din activitatea secției de copii a Bibliotecii centrale regionale, în „Flacăra

Iașului”, an IX, nr. 2088, 8 mai 1953;

Moldoveanu, V., Munca în cadrul secției de copii, în „Călăuza bibliotecarului”, an VI, nr. 10, octombrie 1953;

Tomescu, M., Cataloagele bibliotecilor pentru copii, în „Călăuza bibliotecarului”, an VIII, nr. 12, decembrie 1955.

 

[1] Vezi articol în ***, Se amenajează o bibliotecă regională, în „Lupta Moldovei”, an V, nr. 1275, 15 septembrie 1950, p. 3.

[2] ***, Complectarea bibliotecilor cu cărți pentru copii, în „Călăuza bibliotecarului”, an III, nr. 9, septembrie 1950, p. 5.

[3] Ibidem

[4] Idem, p. 7

[5] Gh. Ceangă, Cum am organizat, din punct de vedere tehnic, biblioteca centrală regională – Iași, în „Călăuza bibliotecarului”, an III, nr. 10, decembrie 1950, p. 37.

[6] ***, Inaugurarea Secției de Tineret a Bibliotecii Centrale Regionale, în „Lupta Moldovei”, an IX, nr. 2051, 25 martie 1953, p. 2.

 [7]M.Tomescu, Cataloagele bibliotecilor pentru copii, în „Călăuza bibliotecarului”, an VIII, nr. 12, decembrie 1955, pp. 23‑26.

[8] R. Langmantel, Din activitatea secției de copii a Bibliotecii centrale regionale, în „Flacăra Iașului”, an IX, nr. 2088, 8 mai 1953, p. 2.

[9] V. Crăciun, Din activitatea bibliotecii pentru copii din orașul Iași, în „Flacăra Iașului”, an IX, nr. 2173, 15 august 1953, p. 2.

[10] V. Moldoveanu, Munca în cadrul secției de copii, în „Călăuza bibliotecarului”, an VI, nr. 10, octombrie 1953, p. 30‑31.

[11] ***, Popularizarea cărții pentru tineret, în „Flacăra Iașului”, an IX, nr. 2153, 15 august 1953, p. 2.

[12] aici a fost menționată o cifră de peste 1200 de cititori, în timp ce într‑un articol din anul precedent apăreau 1620 de cititori

[13] V. Crăciun, Organizarea manifestărilor de masă în biblioteca noastră, în „Călăuza bibliotecarului”, an VI, nr. 6, iunie 1954, p. 10‑12.

[14] ***, Cartea – sfătuitor de nădejde al tinerilor, în „Flacăra Iașului”, an XI, nr. 2843, 18 octombrie 1955, p. 2.

[15] Avem în vedere reforma din sistemul învățământului calchiată după modelul sovietic, încât anul să fie împărțit exact în patru, pentru a exclude o împărțire tributară sărbătorilor religioase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here