Acasă Editură „Acţiunile voluntare. Paşi spre modernizarea actului educaţional în lumea preşcolarilor şi a...

„Acţiunile voluntare. Paşi spre modernizarea actului educaţional în lumea preşcolarilor şi a şcolarilor – pentru o altfel de gândire” – Manuela Teodora Balaşca‐Mihoci

18
0

Motto: „Miracolul creşterii şi educării unui copil este că nu ştim niciodată cum se va schimba şi cine va deveni”.

Eileen Kennedy‑Moore

 

Acţiunile voluntare despre care dorim să tratăm în prezenta lucrare nu pot fi separate de psihologia socială, de intervenţia socială, de economia socială, deoarece toate aceste variabile se regăsesc implicate în procesul de volunta­­riat, inclusiv statutul social. Acţiunea voluntară este o „activitate realizată din proprie iniţiativă, fără constrângeri exterioare, formalizată în cadrul unei organizaţii şi care nu aduce beneficii materiale imediate sau directe celui ce o per­formează, ci altora sau comunităţii”[1]. În completarea acestei definiţii este şi ur­mătoarea: „Voluntariatul este activitatea desfăşurată din proprie iniţiativă, prin care o persoană fizică oferă timpul, talentele şi energia în sprijinul altora fă­ră o recompensă de natură financiară, dar care poate deconta cheltuielile re­alizate în sprijinul proiectului în care este implicată”[2].

Motivaţia intrinsecă a unui act de voluntariat este mult mai profundă şi mai bine ancorată în verbul a face pentru alţii, decât orice alt argument de natură raţională, socială sau de statut social. Promovarea unui astfel de comportament etic şi practic în sprijinul semenilor de lângă noi, mai ales de la o vârstă fragedă, aduce cu sine o altă viziune despre viaţă, conturează o altă importanţă gestului făcut în spirit caritabil, nu este o laicizare a carităţii creştine, ci o prelun­gire a ei în forme dintre cele mai variate şi sănătoase pentru minte şi spirit.

Profesorul sau educatorul este implicat în predarea – învăţarea – evaluarea preşcolarilor şi a şcolarilor, el planifică munca la clasă, organizează şi comu­nică informaţiile, conduce activitatea didactică, realizează obiectivele propu­se, previne influenţele negative, motivează elevii, îi sancţionează acolo unde este necesar, îi consiliază pe problemele specifice vârstei lor, le controlează evo­luţia, apreciază, evaluează atingerea performanţelor, formulează judecăţi de valoare, într‑un cuvânt este adultul care formează viitori oameni. Calitatea şi eficienţa actului didactic de care este responsabil direct îl face să fie profesor‑manager, acoperind şi activităţi din plan psihologic, social, operaţional, nor­mativ, inovator. Interacţiunea dinamică a tuturor acestor planuri ar putea fi uşor suplinită prin actele de voluntariat menite să susţină direcţiile propuse, fără a sufoca creativitatea actorilor sociali ce se implică liber.

Marketingul educaţional are ca obiectiv elaborarea prin aplicarea strategiilor şi programelor de instrucţie şi educaţie prin evaluarea corectă şi reproiec­tarea în permanenţă în vederea unei corelări a formării tinerei generaţii cu in­teresele generale ale societăţii, cu dezvoltarea personalităţii umane.
Pe acest fond considerăm că voluntariatul ca activitate este o muncă şi ar trebuie integrat în marketingul educaţional, mai exact ca parte din marketingul operaţional (care aplică în detaliu strategia de marketing a organizaţiei pen­tru fiecare categorie de servicii şi oferte adresate potenţialilor beneficiari – în cazul nostru preşcolarii şi şcolarii, cu particularităţile cerute vârstei şi pregă­tirii lor). Riguros organizat şi cu o resursă umană bine definită şi temeinic pre­gătită, voluntariatul la clasa preşcolarilor şi a şcolarilor ar avea roluri benefice multiple, de ambele părţi:
‑ de a susţine actul educaţional venind în sprijinul activităţilor impuse de pro­gramă cu noi completări armonios prezentate;
‑ de a crea modele comportamentale şi atitudinale;
‑ de a dezvolta relaţii interumane între grupe de vârste diferite;
‑ de a responsabiliza şi încuraja participanţii la proiecte;
‑ de a maturiza controlat procesul de dezvoltare emoţională a copiilor;
‑ de a dezvolta spiritul de echipă şi cel de lider acolo unde îşi desfăşoară activitatea;
‑ de a dinamiza procesul de învăţare şi a stimula creativitatea liberă, gân­direa critico‑constructivă;
‑ de a susţine metodic procesul de asimilare a cât mai multor cunoştinţe, tehnici, în funcţie de domeniul de activitate.
Beneficiile acţiunilor voluntare sunt multiple: noi relaţii sociale, dezvolta­rea în plan personal a diferite calificări, recunoaştere socială, implicare în via­ţa societăţii şi, de ce nu, un mai bun CV pentru viitor. Nu putem contura un pro­fil al voluntarului, dar se pot puncta câteva disponibilităţi subiective (perso­nalitate, motive, valori, norme şi atitudini) dar şi venit, capital social, educaţie, vârstă, mediu urban sau rural, influenţe culturale; valori asociate voluntari­atului ar fi religia şi principiile de viaţă, evident o morală sănătoasă şi o cultu­ră civică dezvoltată, bazată pe valori reale. Funcţie de toţi aceşti factori se pot face studii sociologice şi se pot contura profiluri umane predispuse nativ spre voluntariat sau educate spre acest tip de manifestare şi muncă umană, conştienţi că „omul ce munceşte în adevăr nu mai are nevoie de nici o filosofie a muncii, ci de îndrumarea luminoasă a raţiunii”[3].
În România activitatea de voluntariat este încă puţin înţeleasă şi practicată, iar direcţiile de interes sunt dezvoltarea personală sau rezolvarea problemelor sociale; la nivelul oraşului Iaşi, există un studiu realizat în luna mai 2011, pe un lot de 533 de studenţi de la UAIC implicaţi în diverse activităţi de voluntariat care, procentual, se prezintă astfel: „78% dintre studenţi declară că nu sunt/nu au fost implicaţi în organizaţii voluntare, iar 12% sunt implicaţi în organizaţii cu caracter studenţesc‑universitar (în Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi sunt 26 de organizaţii studenţeşti active şi două fundaţii)”[4]. Res­pondenţii au ca preferinţe domeniile: educaţie 43%, drepturile omului 46,5%, protecţia mediului 41,1%, domeniul social 40,3%, ONG studenţeşti 49,5%, alte domenii ar fi sănătate, sport, cultură şi protecţia animalelor. Între preferinţele studenţilor şi nevoile reale ale societăţii sunt mari diferenţe care nu pot fi acoperite decât printr‑o informare corectă şi o adevărată şcoală motivaţională a voluntariatului cu adresabilitate încă de la grupa preşcolară.
Dacă un preşcolar de 4 ani va vedea în fratele sau sora mai mare o înclina­re spre ajutorarea dezinteresată a celor mai puţin favorizaţi şi va creşte în acest spirit, omul generaţiei de mâine va putea transmite aceleaşi valori, la rân­dul său, copiilor pe care îi va avea, lanţul uman dezvoltându‑se şi în această direcţie socială care, din păcate, e mai mult de ordin teoretic decât practic.
Suntem în faţa unei dileme a educaţiei, a teoriei versus aplicaţie şi aici e pia­tra de poticnire a neînţelegerii rolului voluntariatului şi a neimplicării facto­rilor umani responsabili. Un lucru trebuie clar înţeles, voluntarul nu ia locul pro­fesorului sau al educatorului; el este chemat să înveţe alături de la ei şi prin ei să crească împreună cu ceilalţi actori implicaţi. Gradul de complexitate a acestui proces este înalt, temporalitatea implicării şi aplicării lor la clase de pre­şcolari şi şcolari va avea o cronologie îndelungată, însă roadele ar putea fi imen­se de ambele părţi. Pentru a implementa sistemul voluntariatului în educaţie nu este nevoie doar de resursa umană, ci şi de teorie bine înţeleasă, de bune intenţii şi de o legislaţie permisivă spre acest pas.
Proiectul Şcoala Altfel ar putea fi o punte spre acest demers ce îl propunem aici şi încercăm să îl argumentăm nu ca o formă de manipulare a ceva de­ja existent, ci ca o deschidere spre nou, spre alţii, spre un cadru de învăţare mai flexibil, mai adaptabil la cerinţele reale ale pieţei în continuă dezvoltare şi schim­bare.
Voluntariatul în act trebuie văzut ca un instrument de lucru venit în spriji­nul celor mici, ca o ofertă educaţională ca toate celelalte opţionale existente, în care, într‑un cadru organizaţional bine structurat, dar liber totodată creativi­tăţii şi libertăţii umane, un segment al populaţiei, în cazul nostru copiii, să poa­tă creşte responsabili de ceea ce au în mediul lor natural şi de ceea ce li se ofe­ră de către ceilalţi în societate.
Pentru a exemplifica mai clar cele susţinute anterior, ne vom opri asupra unui joc conceptual dintre noţiunile de motivaţie – ludic – voluntariat – abilităţi de concentrare – aptitudini – interactiv – lume. La prima înţelegere sunt simple concepte; aplicate însă practic ele deschid drumul spre voluntariat, spre socializare şi spre firesc. Motivaţia intrinsecă a fiecărui participant, activa­rea abilităţilor şi aptitudinilor şi redarea lor prin forme ludice adaptate vârstelor preşcolare şi şcolare nu pot duce decât spre scopuri şi finaluri benefice de ambele părţi. Un proverb care circulă în mediul voluntarilor este: „nu poţi lă­sa urme în nisip atâta timp cât stai jos” (Nelson Rockefeller).
Federaţia VOLUM – Federaţia Organizaţiilor care Sprijină Dezvoltarea Vo­luntariatului în România şi care cuprinde 54 de organizaţii neguvernamenta­le din toată ţara şi care antrenează anual peste 17.000 de voluntari a propus trei modificări legislative importante, şi anume:
–  reglementarea obligatorie a relaţiei dintre voluntar şi organizaţia gazdă printr‑un contract cadru în formă scrisă, înregistrat în evidenţa orga­nizaţiei gazdă;
–  recunoaşterea voluntariatului ca experienţă profesională;
–  acordarea de către organizaţia‑gazdă a unui certificat de competenţe do­bândite prin voluntariat[5].
În orice domeniu ar alege să activeze, „voluntarii sunt şi reprezintă IUBIREA în mişcare”, afirma un autor anonim, posibil şi el voluntar în tinereţea sa…

[1] Voicu B. 2010, Capital social în România începutului de Mileniu: drumeţ în ţara celor fără de prieteni?, Editura Lumen, Iaşi, pp. 91‑110.

[2] www.provobis.ro [accesat în ianuarie 2014].

[3] Mircea Florian, Îndrumare în filosofie, Editura Fundaţiunei I.V. Socec, Bucureşti, 1923, p. 466.

[4] Revista de Economie Socială, nr.3/2012, vol. II, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2012, art. Acţiunile voluntare. Câteva observaţii privind reprezentările sociale şi opiniile studenţilor despre voluntariat, autori Netedu Adrian şi Blaj Andreea, pp. 145‑146.

[5] www.voluntariat.ro [accesat în februarie 2014] Certificatul conţine 8 competenţe cheie preluate din Cadrul Naţional şi cel European al calificărilor şi este similar cu certificatul de tip youthpass.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here