Acasă Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul

Cinghiz Aitmatov, O zi mai lungă decât veacul

Un bătrân kazah merge la priveghiul unui prieten şi-şi aminteşte de aventurile prin care a trecut în sălbăticia stepei. Un fost soldat rus vrea să-şi pună pe hârtie amintirile din cea de-a doua conflagrație mondială, însă este persecutat. Câţiva astronauţi aflaţi în spaţiu într-o misiune comună, americano-sovietică, descoperă o civilizaţie avansată. Pe Pămînt însă, această ştire este privită cu reţinere, oamenii sunt dominaţi de „teama de o explozie spontană a conştiinţei universale în cazul că ştirea privind existenţa unei civilizaţii extraterestre ar fi devenit publică”.

Văzute prin ochii unui personaj supus constrângerii, scrise într-o perioadă în care publicarea lor s-ar fi putut sfârşi cu trimiterea autorului lor în Siberia, întâmplările din romanul lui Aitmatov aduc laolaltă bucăţi din mitologie, fragmente din istorie, frânturi de proză realistă şi SF, toate într-o ţesătură în care se întrevăd legende asiatice de care omenirea a uitat şi speculaţii asupra cosmosului într-o epocă în care prea puţini îndrăzneau să ridice ochii spre cer.

Cinghiz Aitmatov s-a născut pe 12 decembrie 1928 la Şeker, în Kîrgîzstan. Tatăl său, unul dintre primii activişti comunişti, secretar de partid regional, este acuzat în 1937 de a fi manifestat idei „burghez-naţionaliste“ şi executat nu peste mult timp. În 1956, tânărul Aitmatov intră la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova; doi ani mai târziu devine corespondent al ziarului „Pravda”. Tot acum va publica prima nuvelă notabilă, Geamilia; vor urma alte titluri, proze sau microromane, printre care Ochi de cămilă (1961), Primul învăţător (1963), Adio, Floare-galbenă! (1966) şi Cocorii timpurii (1975).

Mai multe despre carte AICI.