Acasă Asli Erdogan, Orașul în mantie purpurie

Asli Erdogan, Orașul în mantie purpurie

Rio de Janeiro: oraş al carnavalului, loc al disimulării, al hazardului şi al mascaradei. Özgür, o intelectuală introvertită din Turcia, nu se poate despărţi de oraşul în acelaşi timp fascinant şi ameninţător. Îndepărtându-se mult de rolul tradiţional prevăzut femeii de societatea turcă, ea îl conduce pe cititor prin labirintul acestei metropole adoptând vocea imigrantului în loc de cea a turistului, considerând tot ce e străin ceva intim şi propriu. În acelaşi timp, oraşul o inspiră să scrie şi să-şi creeze un alter ego, pe imaginara Ö. Cele două poveşti de viaţă se întrepătrund şi se oglindesc una într-alta de nenumărate ori. Un roman fascinant, în care iubirea şi durerea se contopesc în chip adesea fatal.

Specialiștii de la ziarul francez „Le Monde” despre autoare și demersul său editorial… aveau să relateze că: „delimitează fără greş distanţa dintre protagonistă şi oraşul străin, cu străzile braziliene care domină oraşul, cu sălbăticia romantică a favelelor, cu dragostea lor de viaţă, cu trăirile violente şi dezgustul care le domină”.

De formaţie fizician, Aslı Erdoğan (n. 1967, Istanbul) a lucrat la Centrul European de Cercetări Nucleare din Geneva, apoi a făcut studii de antropologie la Rio de Janeiro, unde a scris primul său roman (Omul cochilie, 1994). Revine la Istanbul în anul 1996 şi se consacră literaturii (cu romanul Mandarinul miraculos) şi jurnalismului. În 1998 a început o rubrică într-unul dintre cele mai influente ziare turceşti, cotidianul „Radikal”. Articolele în care pledează pentru drepturile femeii şi tratează subiecte tabu vorbind de închisori, tortură, chestiunea kurdă au atras asupra ei, în aceeaşi măsură, faimă, dar şi tribulaţii, culminând cu concedierea, în 2001. Cartea care i-a adus celebritatea, Oraşul în mantie purpurie, a apărut în 1998 şi a fost tradusă în numeroase limbi, printre care franceză, norvegiană, germană, bosniacă, arabă, bulgară, suedeză şi engleză.

Arestată şi închisă în august 2016 împreună cu colegii din redacţia ziarului de opoziţie la care scria (Özgür Gündem), este eliberată după mai bine de patru luni şi judecată în stare de libertate condiţionată. În 2017 i s-a decernat Premiul pentru Pace „Erich Maria Remarque”, iar în 2018, Premiul „Simone de Beauvoir” pentru libertatea femeilor. În prezent trăieşte în exil, în Graz, Austria. Textele ei au fost adaptate şi pentru teatru, balet clasic, radio şi film. Alături de alţi şase scriitori, printre care Orhan Pamuk şi Yaşar Kemal, a fost subiectul unui documentar regizat de Osman Okkan.

Mai multe despre carte AICI.