Povestea înduioșătoare a unei femei care se redescoperă după o criză personală.
Personajul Britt-Marie apare pentru prima dată, în toată splendoarea răutăților ei obsesive, în Bunica mi-a zis că-i pare rău, dar Backman a simțit imensul potențial al personajului său și, poate, a tânjit cumva să-i facă dreptate. Și reușește. Britt-Marie având în continuare obsesiile ei legate de felul cum trebuie făcute lucrurile, are liste de la care nu se poate abate pentru nimic în lume, iar complimentele pe care concede uneori să le facă par mai degrabă atacuri la persoană. Dar curajul cu care își ia în mâini propria viață, după o căsnicie în care nu a avut aproape niciun cuvânt de spus, o umanizează și o transformă într-un personaj digerabil, pentru ca… treptat, aproape fără să ne dăm seama, să ajungem să o iubim.
Edotorialiștii de la „Publishers Weekly” atât despre autor, cât și despre narațiunea sa, imediat după apariția acesteia, aveau să puncteze: „Autorul bestsellerului Un bărbat pe nume Ove se reîntoarce cu povestea înduioșătoare a unei femei care se redescoperă după o criză personală. Percutantă și tulburătoare, povestea ei vorbește despre adevăr și transformare. În acest roman, fanii lui Backman vor descoperi o piatră prețioasă”, iar cei de la „Booklist” ne spun că „Metamorfoza lui Britt-Marie de la stadiul de larvă la cel de fluture pare cu atât mai remarcabilă dacă ne gândim la mediul profund descurajant în care se produce”, stârnindu-ne, astfel, interesul lecturii.
Mai multe despre carte AICI.